Bálint Tibor Pelerinaj la Zidul plîngerii (Destine paralele) - Adatbank

ămînea decît să caşti, să caşti întruna şi să visezi la iluziile
pierdute... Dar unde-i omul capabil să le priceapă pe toate
acestea, printre urşii şi lupii de aici ?... Şeful de gara, el pare
să fie singurul mai acătării, îşi zice Pötyi Tonaj, petrecînd
cu privirea linia ferată îngustă ce se pierde pe sub ramuri,
în drumul ei către zări îndepărtate, spre lumea largă,
căci şinele ei sînt suratele celor mai late linii, care leagă
oraşele, capitalele... Priveşte valea şi aşteaptă cu nerăbdare
să zărească pe cărare chipiul roşu al lui Albi, care a devenit
pentru ea un semn de bunăvestire, asemeni luciului sticlos al
sîngelui roşu din visele ei...
În dimineaţa în care Halmi Sándor, medicul comunei
Schitu, a traversat şinele lîngă peron, pentru a se duce să-l
examineze pe un bătrîn care suferise un atac de apoplexie,
Baga, îmbrăcat în uniformă, dar desculţ, tocmai primea garnitura
de tren, iar îndată ce-l zări pe bărbatul în balonzaid
şi cu geanta de medic în mînă, începu să alerge zelos încoace
şi încolo, strigînd de zor, cu intenţia de a se amăgi pe sine
însuşi şi de a distrage atenţia doctorului de la situaţia sa
absurdă şi ridicolă. Halmi ieşise cu cîteva minute înainte
pe poarta fostului castel de vînătoare al lui Látó, un cherestegiu
putred de bogat, în care acum îşi avea sediul dispensarul
şi spitalul comunei. Ziua precedentă fusese pentru
el grea : de la opt la zece examinase treizeci şi cinci de pacienţi,
au urmat apoi vizitele la domiciliu, iar după prînz
l-au chemat sus, la unul din punctele de defrişare, unde
avusese loc un accident grav ; dar mai înainte fusese nevoit
să alerge un ceas încheiat în susul şi în josul liniei, pînă
a izbutit să găsească drezina sanitară, departe, în plin cîmp :
locotenentul de pompieri al comunei încărca în ea coşuri
cu ciuperci şi găleţi cu afine, iar şoferul îi dădea o mînă de
ajutor. Medicul îi puse numaidecît să golească drezina,
fără să bage în seamă sudalmele şi ameninţările ofiţerului :
nici şoferului nu-i spuse nimic decît într-un tîrziu, cînd luaseră
deja viteză şi meleagul prinse a răsuna în stînga şi
în dreapta lor, iar soarele îi izbea în ochi cu razele ce pătrundeau
printre ramurile copacilor.
— Dacă rănitul a murit în urma hemoragiei, te trimit
in faţa instanţei, Gebe !... Şi-ai să încasezi opt ani pe pu-
22