Bálint Tibor Pelerinaj la Zidul plîngerii (Destine paralele) - Adatbank

Înainte de a veni la medic, nevasta lui Hétházi trecuse
pe la preot ; părintele Köblös era un bărbat îndesat şi bondoc,
cu obrajii rumeni şi cu picioarele încălţate în pantofi
neverosimil de mici ; sosi în grabă, cu Biblia în mînă, salută
în tăcere dînd din cap, pe urmă se plecă asupra bolnavului
culcat în pat. Privirea bătrînului fochist era tulbure, îl
chinuia setea, îşi ducea degetul încovoiat la gură, dar gîtlejul
îi era anchilozat, cele cîteva picături pe care i le
turnară cu linguriţa printre buze îl făcură să tuşească şi
să se convulsioneze. Nu-l recunoscu imediat pe preot, îl
privi pierdut, parcă de undeva de departe, dar pe urmă
îşi veni în fire şi spuse cu buzele pe jumătate înţepenite :
— Luaţi-mi melcii de pe spinare... melci lipicioşi, reci,
dau să intre în mine...
Preotul îl împărtăşi cu chiu cu vai, încheie ceremonia
şi se întoarse apoi spre Halmi.
— Sufletul e pregătit, dar trupul aparţine încă medicului
curant ! zise el cu glas mieros, înclinîndu-şi capul
spre. umăr.
Se făcu seară tîrzie pînă ce Halmi isprăvi la familia
Hétházi, iar cînd, ajuns acasă, îşi dezbrăcă în antreu pardesiul,
simţi că nu-i arde nici de mîncare, nici de băutură, aşa
că porni sleit de oboseală spre dormitor, cînd ceva îi trosni
sub talpă. Se aplecă şi ridică de pe jos o autosanitară mititică,
pe care o strivise sub greutatea sa. Privi mica. sfărîmătură,
care pesemne că îi aminti de şoferul cel făţarnic
şi de ofiţerul de pompieri, căci îl cuprinse iritarea
şi se porni să suduie pe înfundate. Doar el a zis şi a răszis
că n-are nici un rost să cumperi copiilor jucării cu ghiotura,
că se plictisesc una-două de ele şi le împrăştie peste tot,
de nu-i chip să mai faci un pas prin casă !
Auzind mormoroseala, Marika apăru din dormitor îmbrăcată
în cămaşă de noapte, iar observaţia făcută în treacăt
de Halmi degeneră într-un schimb amar de cuvinte.
— Doar n-ăi fi vrînd să dezmierde cîtă-i ziua de lungă
un cal de lemn puchinos, ca pe vremea ta !
— Şi de ce nu, mă rog ? .Numai de i-ar îmbucura tot
aşa de mult cît mă îmbucura pe mine ! , .
După o vreme se dezbrăcă şi, apăsat de liniştea care
se cuibărise între ei, se băgă sub pătură. În ziua aceea
Marika dăduse şi ea consultaţii, făcuse teren, ca şi el, iar
24