Bálint Tibor Pelerinaj la Zidul plîngerii (Destine paralele) - Adatbank

ăscolise tumultul evenimentelor ; învăţătoarea îşi făcuse bagajele
încă din zorii cu pricina şi dispăruse din cătun, dar de
cînd se dusese vestea că el a dat buzna peste ea şi a silnicit-o,
după ce îi propusese să fugă împreună, Vilma dormea
cu copiii. Umblă tăcută de colo-colo, cu uitătura fixă şi
seacă, iar cînd dă să zică ceva, glasul i se frînge după
două vorbe. Şi parcă s-a scrîntit la cap, se poartă ciufulită
şi lălîie, se încalţă cu pantofi bărbăteşti scîlciaţi, ca să-i
facă lehamite de ea, după păţania cea ruşinoasă. Iar serile,
cei patru prichindei îşi răsucesc căpşoarele urmărindu-l cu
priviri înstrăinate de sub plapumă şi încercînd să ghicească,
cu o tristeţe precoce, ce-are de gînd cu ei... Uneori îl
încearcă dorinţa să se arunce pe pat şi să-i strîngă la piept,
dar alteori, cînd le vede feţele îngălate şi bleojdite, lumînăricile
atîrnînde, îi vine mai degrabă să-i alunge cu parul...
Îl tortura de-acum nu atît amintirea tărăşeniei, cît mai
degrabă clevetirile, singurul mijloc de care se foloseau duşmanii
lui, care căutau să-şi scoată pîrleala pentru toate
ranchiunele din urmă. Se şuşotea deja că a pocnit-o pe
învăţătoare de a lăsat-o lată, fiindcă aia i-ar fi spus verde-n
faţă că mai bine moare decît să-i facă poftele unui cioroi
ca el... Asta îi aminti iarăşi de bătrîna Butuc, apoi din nou
de Oniga, iar gîndul următor îl făcu să se oprească locului,
la marginea unei poieniţe luminate de razele piezişe ce se
prefirau dindărătul pomilor şi peste care domnea o linişte
sumbră : nu cumva Tenkei Lenke a fugit cu gînd să-l
denunţe ?... Iar bucătăreasa te pomeneşti că nu şi-a putut
ţine gura şi a trăncănit despre ajutorul pe care l-a dat la
pedepsirea văduvei ?... Şi, mai ştii, dorind să se răzbune,
Lenke umblă acum să găsească un sus-pus, şi i se oferă,
numai ca să se cerceteze cazul, ca să i-o plătească... Dintre
toate plăsmuirile pe care le însăila în minte, aceasta era
cea mai cumplită, căci adăuga îngrijării sale şi sentimentul
geloziei, parcă o şi vedea pe învăţătoare îmbrăţişîndu-se şi
sărutîndu-se cu acela care urmează să sosească zilele astea,
ca să vadă situaţia la faţa locului... Se întoarse din drum
şi o porni îndărăt, spre cantina şcolii forestiere. Sosi
tocmai la ora prînzului ; se aşternea masa pentru primul
grup de muncitori, cumătra Béluska stătea lîngă cuptor,
aburii de mîncare îi înceţoşau în răstimpuri obrajii roşii ca
para focului, ca nişte nori ce acoperă uneori tipsia lunii ;
42