Bálint Tibor Pelerinaj la Zidul plîngerii (Destine paralele) - Adatbank

Deshumarea
Zsákos János, secretarul Sfatului popular din Schitu, îl
preveni pe preşedinte că a doua zi va pleca de acasă direct
pe teren, fiindcă borfaşii ăştia, cîţi s-au pripăşit pe-aici,
parcă s-au vorbit de i-a apucat sminteala pe toţi deodată ;
căminele-s iar pline de purici şi de ploşniţe, sanitarul nu
şi-a arătat mutra pe-acolo de săptămîni întregi, automagazinul
nu e remorcat la punctele de defrişare, iar veterinarul
comunei a eliberat în răstimp de o lună cinci aprobări
de sacrificare pe motiv de forţă majoră şi nu se dă
în lături să tranşeze el însuşi pe furiş cîte un viţel.
Le înşiră pe toate acestea pe nerăsuflate, palid la faţă,
vrînd să-şi înăbuşe mai degrabă propria tulburare, zbuciumul
lăuntric, căci în vremea din urmă dăduseră peste el
necazuri mai multe decît în toţi anii trecuţi la un loc.
Încerca aşadar să-şi recîştige demnitatea ştirbită ; cam tot
din aceeaşi pricină luase cu el în dimineaţa aceea şi cîinele-lup.
— Janka, vin-aici ! striga întruna în urma căţelei, plesnindu-şi
cu lesa cracul nădragilor vîrîţi în cizme.
Se plimbau pe aleea mărginită de plopi, prin faţa dispensarului
medical ; căţeaua reculă acum speriată, iscînd
în zgura drumului un norişor de praf ; cînd privi îndărăt,
îl văzu pe stăpîn că ridică lesa şi, supusă, veni tîrîş la
picioarele lui. Zsákos îi prinse cu blîndeţe gîtul sub talpă.
— Acum şi tu, şi tu ? o bombăni el cu duioşia stăpînilor
care-şi mustră cîinii, deşi n-ar fi putut spune de cine
anume îşi amintise în clipa asta, de ce ofensă mocnită în
suflet, care îl înghimpase cu spinul ei ; poate zeflemeaua
umilitoare a tovarăşului Oniga... L-a convocat la raion, era
vorba să-l trimită iar pentru şase luni la şcoala de cadre,
dar în dosarul lui era ceva în neregulă. Zsákos o pornise de
jos, mai de jos nici că se putea porni. Acasă fuseseră şapte
fraţi, pe el îl scoaseră din producţie de la întreprinderea de
construcţii, unde cu puţin înainte îl aleseseră secretar de
U.T.O. Şi uite că acum găsiseră totuşi în biografia sa cîteva
rînduri bătătoare la ochi, în care declara că pe bătrînul
34