Bálint Tibor Pelerinaj la Zidul plîngerii (Destine paralele) - Adatbank

în jurul genunchiului şi maimuţărea tiradele poncişe ale
lui Henric al V-lea, într-o limbă inexistentă aducînd a
engleză ; îndărătul lui păşea Fehérváry alături de nevastă-sa,
profesoara de desen blondă, zveltă, cu chip frumos ;
apoi Halmi îl zări pe Kelemen, foiletonistul bondoc şi pe
jumătate chel, care-şi aşezase pe creştet o cunună spinoasă
de scaieţi, de parcă s-ar fi resemnat dintr-o dată să-şi ducă
traiul de martir sub papucul soţiei sale mărunţele, oacheşe,
purtînd în cap o claie de păr negru, ca de armeanca ; ginecologul
se întoarse către nevastă-sa şi îi arătă hohotind
ce soartă l-ar aştepta şi pe el dacă n-ar ţine piept samavolniciei
feminine ; Juditei i se păru că prin aluzia asta soţul
ei caută să-şi dea şi de astă dată aere de superioritate, trăsăturile
chipului ei încîntător, ca ale unei statuete, deveniră
şi mai imobile, buzele i se albiră.
— La tine tocmai asta-i nenorocirea, că ţi s-a dat prea
mult frîu liber ! zise ea.
Mária îşi trecea privirea de la unul la celălalt cu voioasa
lipsă de părtinire a unei gazde primitoare, iar societatea
izbucni în strigăte de bucurie cînd îl zări pe
Sándor care le ieşea în întîmpinare pe trepte. Azvîrlise
toate ouăle, acum îi trecuseră năbădăile, se şi înviorase
oarecît ; se porni să zîmbească, era deja fericit că foştii
săi colegi veniseră să-l vadă la sfîrşit de săptămînă, îl
bucura mai cu seamă vizita scriitorului şi a actorului, îşi
zise numaidecît că în compania lor va respira şi el niţel
aer proaspăt, de oraş, poate că o să audă de la ei chiar şi
cîteva bancuri bune ori să afle niscai bîrfe de ultimă oră.
Prezenţa ginecologului îl stînjenea de obicei, din pricina
firii autoritare a acestuia, a sfaturilor sale pline de înfumurare
şi a zelului său în a-i organiza lui Halmi munca
şi viaţa după chipul şi asemănarea vieţii şi muncii sale ;
cuvintele lui Fehérváry lăsau deseori să se ghicească impresia
pe care acesta o nutrea despre el, şi anume că Halmi
e un fel de mototol neîndemînatic şi inimos pe care bolnavii
îl mînuiesc după bunul lor plac ; dar acum medicul
de ţară le era atît de recunoscător pentru vizită încît îl
accepta şi pe Fehérváry aşa cum era...
Nu departe de dispensar se întindea o poieniţă înverzită,
hotărnicită de clădirea castelului prin firul Văsicăi
oare curgea strînsă între malurile-i strîmte. Peste apă era
28