198 CUPRINS

128
19. Minea R., Brasoveanu M., Grecu MN., Nemţanu M. Preliminary studie son irradiated Spirulina.
Rom. //Journ. Phys., 2006, v. 51, no. 1–2, p. 141–145.
20. Amha Belay. The Potential Application of Spirulina (Arthrospira) as a Nutritional and Therapeutic
Supplement in Health Management. //The Journal of the American Nutraceutical Association, v. 5, no. 2,
Spring 2002, 23-49.
21. Premkumar K., Abraham SK., Santhiya ST., Ramesh K. Protective effect of Spirulina fusiformis
on chemical-induced genotoxicity in mice.// Fitoterapia , 2004, v. 75, p. 24–31.
22. Duan X. J., Zhang W. W., Li X. M., Wang B. G. Evaluation of antioxidant property of extract and
fractions obtained from a red alga Polysiphonia urceolat// Food Chemistry, 2006, v. 95, p. 37–43.
23. Jong-Min Kima, Sang-Mok Changa, In-Ho Kimb, et al. Design of optimal solvent for extraction
of bio-active ingredients from mulberry leaves //Biochemical Engineering Journal, 2007, v. 37, p. 271–
278.
24. Rudic, V., Dencicov, L. Optimizarea mediului nutritiv pentru cultivarea spirulinei.// Anale
ştiinţi ce ale Universităţii „Al.I. Cuza „ din Iaşi, Seria Biologie, 1991, v. 37, p. 91-94.
25. Prieto P., Pineda M., Aquilar M. Spectrophotometric qantitation of antioxidant capacity through
the formation of a phosphomolybdenum complex: speci c application to the determination of vitamin E.
//Analytical Biochemistry, 1999, p. 337-341.
26. Antolovich M., Prenzler PD., Patsalides E., McDonald S., Robards K. Methods for testing
antioxidant activity.//The Royal Sosiety of Chemistry, Analyst, 2002, 127, p. 183-198.
429.
27. Ермаков А. и др. Методы биохимического исследования растений. Ленинград. 1987, с.
VIABILITATEA ŞI STABILITATEA TULPINILOR DE
MICROMICETE ÎN PROCESUL PĂSTRĂRII
T. Sîrbu, S. Codreanu, V. Slănină
Institutul de Microbiologie şi Biotehnologie al AŞM
Necesitatea asigurării ştiinţei şi industriei microbiologice cu tulpini de o
înaltă viabilitate şi stabilitate a proprietăţilor iniţiale ca producători de substanţe
bioactive impune studierea şi implementarea a noi metode de conservare şi păstrare
a microorganismelor-producători. La baza metodelor de conservare a acestora stă
dirijarea mecanismelor trecerii reversibile a celulelor în stare de anabioză.
În prezent cele mai des utilizate metode de conservare sunt crioconservarea şi
lio lizarea. În calitate de argument în favoarea acestor metode de păstrare servesc
rezultatele obţinute la conservarea microorganismelor din Colecţiile Naţionale de
Microorganisme din diferite ţări [1-3] Aceste metode asigură păstrarea îndelungată a
viabilităţii culturilor (25-35 ani), a caracterelor culturale, morfologice şi ziologice,
activităţii biochimice cît şi a stabilităţii genetice.
Crearea condiţiilor corespunzătoare standartelor internaţionale de conservare
şi valori care a fondului genetic microbian asigură durata maximă de viabilitate şi
stabilitate a microorganismelor producători de substanţe bioactive. Viabilitatea
culturilor microbiene lio lizate diferă de la gen la gen în dependenţă de condiţiile