198 CUPRINS

142
Figura 3. Dependenţa randamentului procesului de sedimentare a complexului
enzimatic pectolitic de valoarea pH-ului.
Valori mai înalte ale activităţii pectolitice au fost stabilite în fracţiile sedimentate
din mediile cu valori ale pH-ului – 3,0, 4,0 şi 7,0, constituind respectiv 170060 u/g,
156946 u/g şi 155276 u/g, maximul (170060 u/g) revenind probei separate din mediul
cu pH-3,0. Obţinerea fracţiilor cu activitate diferită din medii cu valori diferite ale
pH-ului poate explicată prin faptul că complexul enzimatic sintetizat de micromiceta
P. viride conţine câteva enzime pectolitice – poligalacturonaze, pectinesteraze,
polimetilesteraze cu diferite caracteristici izoelectrice, ceea ce determină sedimentarea
lor la diferite valori ale pH-ului. Astfel, din literatura de specialitate se cunoaşte
că punctul izoelectric al enzimelor pectolitice microbiene variază între 3,6-7,4 – pentru
pectinesteraze, între 3,3 - 6,2 – pentru poligalacturonaze şi între 3,75-5,9 – pentru
pectinliaze [3, 8].
Ca rezultat al cercetărilor efectuate s-a stabilit că sedimentarea enzimelor pectolitice
din lichidul cultural al tulpinii Penicillium viride CNMN FD 04 P decurge mai
e cient în mediul cu pH – 3,0.
d) Dependenţa sedimentării complexului enzimatic pectolitic de temperatură
Un alt parametru ce in uenţează e cienţa procesului de sedimentare este temperatura
lichidului cultural şi a solventului. Este cunoscut că temperaturile înalte determină
modi carea conformaţiei centrului activ al enzimei şi ca urmare duc la micşorarea şi
pierderea activităţii catalitice [10, 12].
În cadrul experienţei sedimentarea a fost efectuată la trei valori ale temperaturii: 5,
10 şi 20 0 C. Rezultatele privind activitatea pectolitică a preparatelor obţinute, precum şi
masa acestora sunt consemnate în gura 4.
S-a constatat că temperatura optimă ce asigură recuperarea maximă a enzimelor
pectolitice din lichidul cultural este de 5 0 C. La această temperatură randamentul preparatului
a constituit 173273 u/g şi 7,52 g/l în comparaţie cu 167169 u/g, 7,32 g/l la
temperatura de 10 0 C şi 158816 u/g şi 7,11 g/l în proba sedimentată la temperatura de
20 0 C. Este evident că temperaturile mai ridicate cauzează termoinactivarea enzimelor,
determinând reducerea activităţii cu circa 4-8 % faţă de maxim.