198 CUPRINS

iniţiale de cultivare, faza de dezvoltare, stadia de ontogeneză, natura şi durata stresului,
sistematica microorganismului ş. a. [4-7]. Un rol important în păstrarea viabilităţii
culturilor conservate îl constituie componenţa mediului protector (în special glucidele
şi lipidele), raportul dintre apa liberă şi legată din celulă, gradul de umeditate în timpul
păstrării cât şi condiţiile şi mediul de revitalizare a culturilor [10-11].
În ceia ce priveşte păstrarea particularităţilor biochimice şi genetice, conform
datelor din literatură, metoda de lio lizare şi cea de crioconservare au o utilizare
limitată şi contradictorie. Unii autori consideră că, congelarea şi suplimarea păstrează
integral proprietăţile biochimice iniţiale ale microorganismelor. Drept dovadă servesc
multiplele rezultate se demonstrează păstrarea neschimbată a proprietăţilor antigene,
morfologice, enzimatice cât şi a aparatului genetic la diferite grupuri taxonomice
de microorganisme [8,9]. De asemenea un rezultat elocvent de menţinere integrală
a aparatului genetic al microorganismelor conservate prin metoda de lio lizare şi
crioconservare este aplicarea largă a acestora la păstrarea vaccinurilor [11-12].
Există şi date ce demonstrează contrariu, că în urma congelării şi sublimării
proprietăţile biochimice ale microorganismelor diferă de cele iniţiale [10].
Utilizarea largă a microorganismelor ca producători de enzime, vitamine, antibiotice
ş.a. impune aplicarea metodelor optime de conservare cu respectarea strictă a condiţiilor
necesare de păstrare şi veri carea periodică a proprietăţilor biochimice iniţiale.
Reieşind din cele menţionate, scopul acestui studiu este de a evalua viabilitatea
şi stabilitatea proprietăţilor morfologice, culturale şi biochimice ale unor culturi
lio lizate de micromicete deponate în CNMN ca producători de substanţe bioactive.
Materiale şi metode
Obiect de studiu au servit tulpinile: Aspergillus niger 412 CNMN FD-01 şi Rhizopus
arrhizus F67 CNMN FD-03 depozitate anterior în CNMN ca producători de enzime
lipolitice; Aspergillus avus, care a manifestat activitate antimicrobiană pînă la lio lizare
şi tulpina Aspergillus alliaceus ce nu poseda astfel de activitate . În calitate de tulpini
test au fost utilizate microorganismele: Bacillus subtilis; Xanthomonas campestris,
Erwinia carotovora, Corynebacterium michiganense şi Alternaria alternata. A fost
determinată activitatea lipolitică a tulpinilor Aspergillus niger 412 CNMN FD-01 şi
Rhizopus arrhizus F67 CNMN FD-03, precum şi activitatea antimicrobiană a tulpinilor
Aspergillus alliaceus şi Aspergillus avus iniţială şi după un an de păstrare în stare
lio lizată. Culturile lio lizate au fost revitalizate cu mediu lichid Czapek şi cultivate
în cutii Petri pe mediul solid malţ-agar, apoi reânsemînţate în tuburi consecutiv de 2
ori. A fost studiată viabilitatea şi stabilitatea proprietăţilor morfo-culturale a tulpinilor
păstrate prin transfer periodic şi lio lizate. [13]. Activitatea antimicrobiană a tulpinilor
Aspergillus alliaceus şi Aspergillus avus a fost determinată prin metoda – blocuri de
geloză [14]. Activitatea lipolitică a fost determinată prin metoda titrimetrică Ota Iamada
[15]. Pentru determinarea activităţii lipolitice tulpinile Aspergillus niger şi Rhizopus
arrhizus au fost cultivate submers. Cultivarea s-a realizat în baloane Erlenmayer cu
capacitatea de 1l ce conţineau 200 ml mediu nutritiv (cu compoziţia (%): K2HPO4 –
0,5; (NH4)2SO4 – 0,1; făină de soia – 3,5; apă potabilă), pe agitator, la temperatura de
28oC, timp de 5 şi respectiv 2 zile. Ca material de inoculare a fost folosită suspenzia de
129