198 CUPRINS

E cienţa sedimentării variază în funcţie de unii factori, printre care se enumeră:
natura şi concentraţia solventului, durata contactului cu solventul, prezenţa stabilizatorilor,
temperatura de sedimentare, pH-ul mediului etc. [10, 12].
Scopul cercetărilor prezentate în lucrare a constat în stabilirea parametrilor optimi
de separare a enzimelor pectolitice din lichidul cultural al tulpinii P. viride CNMN FD
04 P – perspectivă producătoare de pectinaze.
Materiale şi metode
Cultivarea submersă a tulpinii Penicillium viride CNMN FD 04 P s-a realizat pe
agitatoare cu viteza de rotaţie 180-200 rot./min., la temperatura de 28-30 0 C pe mediul
nutritiv cu următoarea compoziţie: (g/l) (NH 4 ) 2 SO 4 – 1,0; ZnSO 4 – 0,25; MgSO 4 – 0,7;
glucoză – 1,0; faină de porumb – 15,0; borhot de sfeclă – 25,0.
Lichidul cultural (LC) a fost separat de biomasă prin ltrare, folosind ltre de hârtie.
Ulterior ltratul de cultură a fost centrifugat la 3500-4000 r.p.m. timp de 20 minute.
Separarea complexului de enzime pectolitice din ltratul de cultură al micromicetei
Penicillium viride CNMN FD 04 P s-a realizat cu alcool etilic (AE) de 96% răcit ce
permite obţinerea preparatelor enzimatice cu grad de puri care 10 x.
Pentru a stabili parametrii optimi de recuperare a enzimelor pectolitice din lichidul
cultural al micromicetei Penicillium viride a fost studiată in uenţa unui şir de factori
zico-chimici asupra e cienţei sedimentării [10, 11]:
concentraţia solventului – sedimentarea s-a realizat cu 1-6 volume de alcool etilic;
durata de contact solvent-lichid cultural – 0,5, 1, 2, 3, 4 şi 24 ore;
in uenţa pH-ului mediului de sedimentare – 2,0-8,0;
temperatura – +5, +10 şi +20 0 C;
efectul exercitat de ionii de Ca 2+ şi Mg 2+ asupra procesului de sedimentare s-a studiat
prin adiţionarea acestora (sub formă de cloruri) în diverse concentraţii – 0,05, 0,1,
0,15, 0,20, 0,25 şi 0,30 % la amestecul LC : AE.
Precipitatele obţinute au fost separate de supernatant prin centrifugare timp de 20
min. la 6000 r.p.m., spălate cu alcool şi uscate la temperatura camerei.
Activitatea pectolitică a mostrelor de preparat obţinute a fost determinată prin metoda
interferometrică, folosind soluţia de 1% de pectină de sfeclă în calitate de substrat
[16].
Rezultate şi discuţii
Scoaterea în evidenţă a parametrilor optimi de recuperare a enzimelor pectolitice
din lichidul cultural al tulpinii P. viride CNMN FD 04 P s-a realizat în trepte, la ecare
etapă ţinîndu-se cont de valoarea optimă a parametrului determinat anterior.
a) Stabilirea concentraţiei optime de solvent
Concentraţia solventului reprezintă un factor ce in uenţează substanţial compoziţia
şi cantitatea preparatului enzimatic. În dependenţă de aceasta pot obţinute fracţii
ce manifestă activitate enzimatică diferită. Astfel, Oreşcenco L.I. şi colaboratorii precipitând
enzimele din ltratul de cultură al micromicetei A. oryzae cu alcool etilic au
obţinut o fracţie ce conţinea în principiu maltaze - la concentraţia alcoolului 66%; proteinaze
şi amilaze – la concentraţia 73% şi dextrinaze în cazul utilizării alcoolului în
concentraţie de 79%. La majoritatea micromicetelor producătoare de pectinaze cel mai
139