serviciul sanitar al armatei române în perioada 1914 – 1919

medicilor, dentiştilor, farmaciştilor şi a moaşelor; exerciţiul farmaciei: taxele pe medicamente,
controlul, concesionările de farmacii; înfiinţarea unui stabiliment pentru prepararea medicamentelor
comprimate etc, stabiliment destinat a servi toate autorităţile sanitare, civile şi militare de pe
teritoriul întregit al statului naţional-unitar român [108, f.23].
Între timp, evenimentele politico-militare tindeau să se precipite, din cauză că teritorii vaste,
locuite compact de români (zonele rurale din Crişana) rămâneau sub controlul autorităţilor şi al
formaţiunilor militare maghiare, tot mai predispuse la acte de violenţă şi teroare contra populaţiei
majoritare şi mai ales a elitelor ei cultural-politice şi religioase. La 26 februarie 1919 luând în calcul
aceste elemente, Consiliul Suprem Aliat a luat hotărârea de a solicita guvernului de la Budapesta să
îşi retragă trupele la vest de lina Debrezen – Szeged (Debreţin – Seghedin), urmând ca forţele
româneşti să avanseze până la Arad, Oradea şi Satu-Mare, iar între acestea din urmă şi forţele
maghiare să fie instituită o zonă neutră, controlată de trupele Antantei (francezii) [172, p.161].
Comunicată Ungariei la 20 martie 1919 (nota Vix), această decizie s-a aflat pe fir cauzal direct cu
instaurarea puterii sovietice în Ungaria şi cu izbucnirea războiului româno-maghiar propriu-zis, în
martie, respectiv aprilie 1919 [138, p.379-381].
În linii generale, evoluţia tensiunilor româno-maghiare spre un război deschis era o tendinţă
conştientizată de numeroase cadre militare ale armatei române. Încă de la 24 februarie 1919, şeful
direcţiei tehnice a Serviciului sanitar de pe lângă Marele Cartier General, locotenent-colonelul
medic Călinescu semna un proiect complex de înfiinţare, organizare şi funcţionare a unui Serviciu
de triaj şi evacuare, pentru primirea, trierea şi evacuarea celor răniţi sau bolnavi aflaţi pe linia
frontului. Noua entitate trebuia plasată, conform iniţiatorului de proiect, în subordinea Serviciului
Sanitar de la Comandamentul Trupelor de Transilvania. Pentru îndeplinirea scopurilor sale,
serviciul respectiv dispunea de un post principal de triaj, stabilit iniţial pentru oraşul Cluj, ca şi de
câteva posturi înaintate, a căror situare iniţială era pe liziera vestică a Transilvaniei. Deplasarea
acestor puncte de triaj era planificată a se efectua în funcţie de situaţia concretă de pe front. La
conducerea postului principal de triaj din Cluj era propus maiorul medic Faur, din cadrul
Regimentul 10 Infanterie.
Determinarea exactă şi zilnică a disponibilităţilor de primire a răniţilor şi a bolnavilor,
pentru fiecare spital şi oraş în parte, cădea în sarcina Comandamentului Trupelor de Transilvania, în
colaborare cu posturile de triaj şi cu autorităţile civile locale. Pentru ameliorarea, cel puţin sub
raport cantitativ, a posibilităţilor de a efectua intervenţii chirurgicale „pe teren” era constatată
necesitatea implicării a cel puţin două echipe volante de chirurgi, prin care se spera să fie
compensate diversele lipsuri în materie, din partea personalului spitalicesc. O altă necesitate
identificată în cuprinsul aceluiaşi referat-proiect consta în organizarea unor centre spitaliceşti
145