serviciul sanitar al armatei române în perioada 1914 – 1919

Ambulanţa Diviziei 2 Vânători a funcţionat în cursul săptămânii 14-20 aprilie 1919 la Baia
de Criş, având un post de triaj la Vaţ (Vacz); în intervalul amintit a îngrijit 47 de răniţi de război, 17
pacienţi prezentând maladii interne şi 4 bolnavi contagioşi. În următoarea săptămână (20-27 aprilie)
ambulanţa a staţionat la Borosenco, unde au fost trataţi 12 bolnavi, din care însă numai 3 prezentau
răni cauzate de război. Între 27 aprilie şi 14 mai ambulanţa şi-a desfăşurat activitatea la Bekescsaba,
unde, la 12 mai, a realizat o joncţiune cu ambulanţa Diviziei 1 Vânători şi cu o coloană volantă
alcătuită din 10 căruţe Mestrovitz (brancarde). Numărul total de pacienţi trataţi la Bekescsaba de
către ambulanţa Diviziei 2 Vânători este de 62, dintre care doar 4 cu plăgi de război.
Ambulanţa Diviziei 6 Infanterie a funcţionat, în cea de-a doua jumătate a lunii aprilie, la
Cluj, cu o secţie secundară la Banfy-Huniad, apoi, în prima jumătate a lunii următoare, la Oradea,
unde a luat parte la organizarea Centrului Specialităţi. În cazul acestei ambulanţe divizionare,
numărul celor îngrijiţi a fost mai mare, de 728 de bolnavi şi 125 de răniţi. O situaţie relativ
asemănătoare o putem regăsi la ambulanţa Diviziei a 7-a Infanterie, care, în cea de-a doua jumătate
a lunii aprilie, a îngrijit la Cluj un număr de 256 de bolnavi, din care 60 răniţi, pentru a se instala
începând chiar cu data de 1 mai, la Debreţin, unde au fost îngrijiţi, până la jumătatea lunii mai, 190
de bolnavi, dintre care 85 de răniţi aparţinând Diviziei a 6-a Infanterie. Tot la Debreţin s-a produs
joncţiunea cu o coloană volantă de brancardieri.
Un traseu mai complex a avut ambulanţa Diviziei 16 Infanterie, căreia i s-au pus la
dispoziţie o secţie de 4 automobile sanitare din partea Societăţii „Regina Maria” şi Trenul-baie
nr.17. În intervalul 15 aprilie – 14 mai ambulanţa divizionară amintită activează la Surduc (15-18
aprilie, îngrijind maladii uşoare) la 18-19 aprilie trece prin Ţigăneşti şi Sărmăşel, iar între 21-27
aprilie parcurge itinerarul Tăşnad, Carei, Pisicolt, Ermihaly, Falva – Debreţin. Aici, se instalează
într-o clădire ocupată anterior de un spital militar austriac, unde, până la jumătatea lunii mai, a
îngrijit un total de 589 pacienţi, dintre care 111 răniţi de război.
Ambulanţa Diviziei 18 Infanterie a intrat în acţiune mai târziu, părăsind Sibiul la 21 aprilie
1919, când a primit şi o secţie cu 4 camionete sanitare din partea Reginei Maria. Activităţile
sanitare propriu-zise au început la 1 mai 1919, la Deretyoufalo, unde, până la 6 mai 1919, au fost
îngrijiţi 94 de bolnavi, într-un spital cu 50 de paturi. În săptămâna următoare, ambulanţa a
funcţionat la Gyoma, unde a instalat un spital cu 154 de paturi şi un post de triaj, numărul celor
îngrijiţi aici apropiindu-se de pragul de 1000, dintre care 25 de ofiţeri şi 888 subofiţeri şi soldaţi.
A existat şi o ambulanţă a Diviziei 2 Cavalerie, unitate militară care, de fapt, nu reprezenta o
divizie propriu-zisă, ci rezultase din fuziunea a două dintre cele trei brigăzi de cavalerie aduse în
Ardeal, pe lângă cele 6 divizii de infanterie şi vânători (trei din Vechiul Regat şi 3 din
Transilvania). Unitatea medicală corespunzătoare diviziei de cavalerie respective a funcţionat iniţial
149