serviciul sanitar al armatei române în perioada 1914 – 1919

în perioada 1914-1919, cu toată importanţa cuvenită proceselor generale de evoluţie socială şi
naţională din cuprinsul spaţiului etnic românesc.
Cea mai mare dificultate în calea valorificării şi a sistematizării datelor oferite de sursele
memorialistice şi documentare trecute în revistă, rezidă, fără doar şi poate, în caracterul subiectiv,
parţial, al informaţiilor comunicate, caracter intrinsec, în cazul memoriilor şi al informaţiilor
comunicate, în cazul memoriilor şi a jurnalelor şi preponderent extrinsec, în cazul documentelor de
arhivă, întocmite şi ele de către diferite cadre militare, aflate sub presiunea evenimentelor militare,
ori a altor imperative.
În ceea ce ne priveşte, am încercat să realizăm o prezentare coerentă a activităţilor
Serviciului sanitar al armatei în anii 1914-1919; a provocărilor cărora a trebuit să le facă faţă
această structură militaro-sanitară, precum şi a rezultatelor obţinute (stingerea epidemiei de tifos,
prevenirea unei epidemii de holeră, limitarea efectelor înfrângerilor şi a pierderilor în oameni, de pe
câmpul de luptă, etc.), într-un context militar, social şi naţional marcat de profunde transformări,
unele cu efecte imediate.
De asemenea, trebuie precizat că lucrarea de faţă poate reprezenta şi un punct de plecare
pentru alte cercetări, fie cu caracter monografic particular, fie cu caracter comparativ mai larg, fapt
ce impune recursul la surse şi contribuţii străine.
24