serviciul sanitar al armatei române în perioada 1914 – 1919

În timp ce medicul Sion căuta să învingă reticenţele germanilor şi austriecilor în ţară, la 24
noiembrie 1915, se punea problema trimiterii unei comisii în străinătate, cu misiunea de a se ocupa
de aprovizionarea cu medicamente şi obiecte chirurgicale. Argumentând această opţiune Inspectorul
General al Serviciului Sanitar al Armatei Române şi Directorul Direcţiei Sanitare, scriau:
- „la concurenţele ce se fac nu ne prezintă concurenţi şi cei ce se prezintă oferă cantităţi
foarte mici, faţă de cele care avem nevoie, mai ales pentru medicamente, pansamente şi
instrumente chirurgicale;
- preţurile ce se oferă sunt exorbitant de mari;
- în ţară, după toate căutările ce s-au făcut, nu se găsesc asemenea materiale…”
După circa o lună de deliberări, propuneri, contra-propuneri şi amendamente, miniştrii
Constantin Angelescu şi Alexandru Constantinescu au hotărât, verbal, să fie trimisă în străinătate o
singură comisie (nu două, cum se intenţionase la un moment dat), condusă de către dr. Vereanu,
care a plecat în misiune la începutul lui 1916 [41, f.497-502]. Situaţia nu era una dintre cele mai
fericite; lista produselor pentru care intermediarii din ţară solicitau preţuri exorbitante (depăşind
mult cheltuielile lor proprii) se mărea, incluzând, de pildă, materiale radiografice, în timp ce din
străinătate se cerea efectuarea imediată a plăţilor. În primăvara anului 1916 s-a negociat şi un
schimb de materiale sanitare între România şi Austro-Ungaria, însă, aşa cum rezultă din
documentele consultate, deosebirile în evaluarea articolelor supuse unui schimb de timp a
comportat numeroase probleme, iar tratativele în această chestiune, după toate probabilităţile, nu s-
au finalizat [46, f.94, 294].
În aceeaşi perioadă, prin decizia Consiliului de Miniştrii din 22 aprilie 1916, s-au aprobat
importuri de medicamente în valoare de 400 milioane de lei, iar profesorul dr. Vasile Sion cumpăra
din Elveţia medicamente în valoare de 11620 lei, sumă rambursabilă cu creditul extraordinar de 600
de milioane lei, decretat cu nr.717/1915 şi nr.116/1916, de unde ministrul Al. Constantinescu
solicita, în mai 1916, să fie decontate şi cheltuielile făcute de dr. Höring [44, f.25]. Din păcate, pe
lângă piedicile puse de germani, materiale cumpărate şi nelivrate [44, f.505], nu au lipsit problemele
interne româneşti: rivalităţile inter-personale, suspiciunile şi acuzaţiile mai mult sau mai puţin
întemeiate de fraude financiare etc [44, f.27].
În relaţia de aprovizionare cu Antanta, menţionăm, la începutul anului 1915, alcătuirea unei
comisii de recepţie pentru medicamentele, pansamentele, instrumentele chirurgicale etc., procurate
de minister din străinătate, prin Calafat şi Turnu-Severin, după traversarea Serbiei; din partea
Ministerului de Război, delegat în comisie a fost numit farmacistul locotenent Constantin
Corbulescu [44, f.25-26]. Materialul livrat României cu această ocazie includea, iniţial, 1289 kg iod
38