Gr. T. Popa · restituiri · Gr. T. P12din gemete [i suspinuri. O perdea ame]itoare se `ntindea pe toa -te privirile, un chin f\r\ pereche se a[ ternea peste suflete. Uniierau in<strong>co</strong>n[tien]i, articulau cuvinte f\r\ [ir, <strong>co</strong>ntinuau lup ta `nletargie, se r\c\duiau la un du[man imaginar, chemau numescumpe [i-[i `mpr\[tiau privirile pierdute. Al]ii erau sp\ ri e]i, cufa]a vultuoas\, z\p\ci]i de focuri; tremurau de durerea r\ nilor [ise uitau sp\imânta]i de pansamentele ro[ii de sânge. Erau [imul]i lini[ti]i, resemna]i; bucuro[i c\ via]a li s-a mai l\sat o clip\,se a[ezau greoi pe spinarea timpului, f\r\ plânset, f\r\ ocar\,f\r\ bl\st\m.S\lile ghiftuite cu trupuri sângerate aveau un aspect de mor -g\ vie sau de abator r\u `ngrijit. Iar `n mun]i tunul bubuia mereu;focul nu mai <strong>co</strong>ntenea. {i-n zgomotul de tun, `n plânsetulde r\ nit `nsângerat, moartea singur\ `[i plimba geniulame nin]\tor, ar\tând lumii `nm\rmurite `n]elesul ei.Mormintele~n spatele <strong>co</strong>tei 783, spre stânga, `ntr-o v\g\un\ n\s -cut\ din `ntâlnirea a dou\ cre]uri de munte, am g\sit vreo[apte mor min te. Cruci rudimentare st\teau straj\ la c\ -p\tâiul adormi]ilor, une le purtând numele lor, altele nu.Unul avea numai un lemn des- p icat, `n deschiz\tura c\ -ruia se odihnea cruci[ un g\tej. A<strong>co</strong>lo au apus atâtean\dejdi, care pe la casele lor poate c\ nu s-au stins `nc\.A<strong>co</strong>lo zac chipuri scumpe, a[teptate pe la vetrele lor, darduse pe vecie.Un mic cimitir `ntr’o v\g\un\.Mai pe deal, aproape de drumul pe creast\, un c\pitan[i un sublo<strong>co</strong>tenent stau al\turi de un soldat. S-au <strong>co</strong>borât`n p\mânt chiar pe locul unde au luptat. Camarazi pecâmpul de lupt\, au r\mas camarazi [i-n lumea cealalt\,`n sânul muntos al p\mântu lui, care-i a<strong>co</strong>pere cu aceea[ir\ceal\.Mormintele pe vârfuri de mun]i, `n <strong>co</strong>astele de deal,`n fund de v\i, al\turi de drumuri, sub umbra <strong>co</strong>pacilorsau pe `ntinsul [esurilor. Pretutindeni. Chiar la intrarea `nOdorhei dou\ gropi; pe o cruce st\ scris: «aici zace soldatulBabic Gheorghe, mort pentru patrie». La intrarea`n Senteghihazas, un grilaj mare `m prejmuia treisprezecemorminte. Noi am sporit num\rul lor la dou\zeci [i unu.La Ghime[ s-a `nchis mormântul pentru Ungu reanu Ga -vril, `n curtea bisericii catolice. De la grani]\ `napoi, p\ -mântul ]\rii a fost s\mân]at cu oasele fiilor ei [i, cum r\sarml\ di]e vechilor tulpini, a[a r\sar azi cruci noi pe mo[iastr\ mo [ilor. Iaca, `ci la deal, pe pâr\ul Secu, se hodine[tesubt un fag B`rzu Alexandru, mili]ian – un b\trân aproape– al\turi de un alt camarad, mort pentru patrie. Pe undea trecut armata român\, s-au deschis cu `mbel[ugare mor -mintele. La Bac\u, dorm printre sute de cruci, Zlotescu, Hen]ea,Epureanu; `n p\mântul Boto [anilor Florescu; la C\iu]i, Vieriu [ic\pitanul Nastase; `n alte p\r]i. F\nic\ Petrovici, Caton, VasileRâ[canu [i Popovici, care au apus cu to]ii `n ]\rân\.Atâtea glasuri scumpe s-au stins pentru a da glas p\mântului.Atâta floare româneasc\ s-a culcat sub r\d\cinile din care alteflori vor cre[te. Vântul `[i poart\ plânsetul printre cruci, se opre[ -te `n dreptul pietrelor funerare [i r\s<strong>co</strong>le[te, `n treac\tul s\u,vraja de din<strong>co</strong>lo. Fluturii `[i zbucium\ zborul printre urmele atâtorvie]i [i presar\ pulberea aripilor catifelate ca pe o fulguirece reasc\. Se-nchin\ arborii seculari `n fa]a vitejilor [i se-nal]\mândre <strong>co</strong>linele, ca ni[te p\str\toare de <strong>co</strong>mori. Sufletele mor -Octavio Ocampo:~ngerul p\zitorÎnsemn\ri ie[ene
mintelor au r\mas vii, se plimb\ printrecruci [i privesc tainic de p\rt\rile. Ne pri -vesc de aproape, ne urm\resc mi[c\rile,ne ceart\ ori ne `ndeamn\. Vorbe[te p\ -mântul, vorbesc mor]ii. Iar din zborul defluture, din vântul prelungit printre cruci,din b\taia inimii celor care iubesc, unglas se-nal]\ tot mai limpede [i ia `n ]elespentru to]i, plute[te `n suflete – e `n]elesulmor]ii.C\minurile vars\ lacrimi; doliul se `n -tinde mereu. }\s\tura din munte a `ntinsz\darnic dureros peste ]ar\. B\trânele-[iplâng feciorii, logodnicele iubi]ii, so]iileb\rba]ii [i <strong>co</strong>piii – p\rin]ii. Che soanele hu -ruie pe [osele, tunurile url\ `n mun]i,mo[negii car\ provizii, spitalele se um -plu, cimitirele se `ntind [i lacrimile curg,curg mereu. Toate se urmeaz\ `ntr-ostrâns\ leg\tur\, ca o hor\ fantastic\.Dar i-auzi!... nu-i de-ntristare. Cânt\cineva. Cânt\ recru]ii, cânt\ tinere]earef\cut\, cânt\ ]ara ref\cut\, cânt\ ]araprime nit\. {i nu-i glasul recru]ilor nu -mai. E un imn peste morminte, o rug\asupra ]\rii. E glas de sus.Des<strong>co</strong>peri]i-v\! Sunt clipe mari acestea,clipe care fac din nou sufletul popo -rului.Vom fi mai târziu a[a cum ne pl\ m\ -dim azi.Cine ne atinge? A trecut pe lâng\noi ceva f\r\ chip, o pute re care `nal]\,care fur\ nesim]it. O putere uria[\ cutoate c\-i flu id\...Roatele scutur\ praful drumurilor,trâmbi]i alung\ <strong>co</strong> loanele `n mar[, tunurigl\suiesc pe `n\l]imi, suflete se zbuciu -m\, mor min tele se deschid, plânsul por -ne[te..., vântul le strânge pe toate [i leface armonie, face `n]eles din expresiigoale, d\ cu prins ha osului [i pe aripi devultur, pe [ov\iri de flutur, din suspine [iof t\ri, treze[te speran]ele noastre ie[itedin `n]elesul mor]ii.(~nsemn\ri ie[ene, an IV, nr. 9, septembrie, 1939) Octavio Ocampo: C\]elul [i florileÎnsemn\ri ie[ene13