co - Insemnari Iesene

mişcarea ideilor · mişcarea id20{tefan AfloroaeiCeea ce nu se vedeNe este cunoscut un tablou al lui VanGogh, Scaunul lui Vincent. Scaunul pictatacolo este simplu, obi[nuit [i a[ezat într-unloc oarecare. Realitatea sa [i a spa]iului încare se afl\ este comun\, cumva banal\.Toate elementele ce compun aceast\ rea -litate s\rac\ [i cenu[ie sunt din lumea sim -pl\ a unei camere obi[nuite. Nimic apar -te, câteva obiecte doar, într-un spa]iu elînsu[i comun [i auster.Numai c\, privind imaginea acestor lucruriobi[nuite, ceva nu te las\ în pace. Evorba chiar de acel scaun. pe care nu st\nimeni [i ce pare a nu fi preg\tit pentrunimeni. Dac\ întârzii mai mult asupra lui,vei fi re]inut de faptul c\ este str\in aceluiloc. Pare a[ezat acolo aproape la întâmpla -re. Nu aminte[te de nimeni [i nu trimitela nimic altceva. Faptul c\ tabloul se intitu -leaz\ într-un anume fel nu te ajut\ în a -ceast\ privin]\, e posibil s\ nu exprime de -cât o trist\ ironie a pictorului. Îns\ ceea cevezi nu are cum s\ nu te surprind\. Nudoar scaunul din imagine este lipsit de unloc propriu, ci deopotriv\ [i celelalte lucruri,pipa, o u[\, o lad\, în m\sura în care suntceea ce se las\ v\zut. Par rupte unele dealtele, fiecare izolat în elementul s\u, f\r\rela]ii spa]iale evidente [i fire[ti. Tocmaia ceast\ situare nefireasc\, supus\ mai cu -rând disloc\rii [i contingen]ei totale, faceca imaginea lor s\ fie stranie. A[adar, câ -te va lucruri simple, obi[nuite, ce devin penea[teptate stranii.V\zut în simpla sa alc\tuire, scaunul dinimagine nu spune aproape nimic. Dac\ to -tu[i las\ ceva s\ se vad\, ar fi vorba doarde o absen]\. A[ risca s\ spun: absen]a caatare. Iar o asemenea absen]\ apare, pâ -n\ la urm\, ca singurul lucru ce ar puteafi re]inut din acest tablou. Nu e marcat\deloc în mod special, nu e adus\ în fa]\cu grij\, prin vreun detaliu sau altul, defapt nimic nu vorbe[te în mod direct desprea[a ceva. Absen]a cui, îns\? Greu despus, îns\ tocmai ea, absen]a îns\[i, pares\ fie în joc acolo unde câteva lucruri simplese sustrag sensului lor obi[nuit.Nu doar aceast\ absen]\ nelini[te[te privirea,ci [i singur\tatea ce st\pâne[te loculrespectiv. „Scaunul lui Vincent”, gol [i f\ -r\ un loc anume, se arat\ unei priviri ceresimte propria ei singur\tate. Ne-am pu --tea întreba îns\ dac\ e vorba despre singur\tatesau despre însingurare. A[a cum[tim, avea s\ se disting\ cu grij\ între celedou\ 1 . „Însingurarea este o pierdere; ce -ea ce pierdem este apropierea celuilalt”.Iar pierderea e resim]it\ ca suferin]\, a[acum se întâmpl\ când cineva este p\r\sitde prieteni sau uitat de cei apropia]i. Ceeace el pierde într-o astfel de situa]ie estetocmai apropierea celorlal]i. Luat\ separat,însingurarea nume[te un fapt negativ:a fi p\r\sit sau uitat de ceilal]i. Fa]\ de însingurare,îns\, singur\tatea poate fi c\u -ta t\. În literatura modern\, c\utarea sin -gur\t\]ii este un motiv bine marcat prinConfesiunile lui Rousseau. Iar omul ce ca -ut\ singur\tatea apare ca un str\in în o -chii celorlal]i. „Însingurarea este o pier de -re, pe când singur\tatea este o renun]are.De însingurare suferi, în singur\tate cau]iceva” 2 . E o distinc]ie care, în lumea omuluide ast\zi, merit\ s\ fie luat\ în seam\.Nu [tiu dac\, în cazul tabloului lui VanGogh, o asemenea distinc]ie apare la felde limpede. Ne d\m seama îns\ c\ lumeape care o descrie acel scaun nu are cums\ fie resim]it\ ca un loc propriu. Nu po]ivorbi de un loc propriu, de un „acas\”,înainte de toate pentru privirea celui care,aici, se vede nemijlocit pe sine. Ochiul în -singurat nu-[i mai afl\ în nici un fel loculs\u, nici un timp potrivit pentru sine. Singur\tateace pune st\pânire pe aerul dintrelucruri nu-[i are provenien]a în aceeac\ scaunul este singur acolo, gol [i izolat,la fel [i alte lucruri din jur. Un lucru singur,chiar [i atunci când te a[tep]i s\ întâlne[timai multe, nu genereaz\ prin însu[i acestfapt sentimentul singur\t\]ii. Un asemeneasentiment ar trebui pus în leg\tur\ cu felulciudat în care sunt v\zute lucrurile. Acesteaapar, cum am spus, f\r\ o rela]ie evident\între ele, ca [i cum oricare ar putealipsi sau ar putea s\ figureze în alt loc. Ungen de contingen]\ total\ las\ lucrurilestr\ine unele de altele, încât resim]i imediatstranietatea lor. De fapt, nu lucrurile caatare sunt astfel, nici lumea lor elementa -r\, ci tocmai singur\tatea privirii face caele s\ apar\ în acest fel. Iar lucrurile sunt a -cum a[a cum ajung s\ fie v\zute, a[a cumcineva se vede pe sine, tabloul fiind m\r -turia acestui mod de a se vedea pe sine.Scaunul gol din acest tablou las\ s\ sevad\ ceea ce, de fapt, nu e vizibil, anumeînsingurarea total\ a privirii. Iar acest lu -cru se petrece într-un spa]iu despre care aiputea s\ spui c\ este unul obi[nuit. Numaic\ ceea ce e obi[nuit, comun, apare deodat\cu totul neobi[nuit. Iar prezen]a unorlucruri simple [i familiare te las\ u[or s\ re -sim]i ceva straniu, absen]a îns\[i.Amintind în treac\t acest tablou, Elia -de urmeaz\ o idee care, de fapt, îl urm\ -re[te aproape tot timpul. Este vorba decamuflarea deplin\ a sensului în lumea ce -lor insignifiante. Se refer\ nemijlocit la nuvelelesale, în care a încercat s\ recu noasc\fantasticul în elementul cotidian. Vorbe[tedespre Noaptea de Sânziene, unde„o anumit\ semnifica]ie simbolic\ a con di -]iei umane” e întrev\zut\ în cele lipsite deorice semnifica]ie. Crede c\, în fond, ceeace transgreseaz\ via]a istoric\ e camuflatîn fluxul acestei vie]i, a[a cum cele extraor -dinare se ascund în cele ordinare. „AldousHuxley vorbea de viziunea pe care o d\Însemn\ri ie[ene