co - Insemnari Iesene

Octavio Ocampo:LSD-ul ca de o visio beatifica: el vedea a -tunci formele [i culorile a[a cum Van Goghî[i vedea celebrul s\u scaun. E sigur c\ a -cest real cenu[iu, acest cotidian camuflea -z\ altceva. Este convingerea mea pro fund\”3 . O asemenea idee comport\ conse -cin]e multiple. Una dintre ele prive[te struc -tura dubl\ – sau profund ambigu\ – a vie]iicotidiene: deopotriv\ obi[nuit\ [i neobi[ -nuit\, insignifiant\ [i în acela[i timp semnificativ\.O alta, îns\, are în vedere felulîn care noi ne reprezent\m propria via]\Femeie [i cai[i în care c\ut\m s\ o exprim\m. Mai precis,formele de expresie care ne sunt proprii.O nara]iune, de pild\, î]i las\ posibi litateas\ întâlne[ti ceva straniu în chiar lu -mea celor obi[nuite. Acest lucru nu ]inede o anume specie a scriiturii, s\ zicempovestirea fantastic\. Nici de o form\ distinct\a crea]iei, a[a cum este cea literar\.Ci prive[te, spune Eliade, orice mod alvie]ii [i orice form\ de crea]ie, de la celeminore la cele cu adev\rat elevate. Unadin m\rturisirile sale este formidabil\ înaceast\ privin]\. “În toate povestirile me -le, nara]iunea se desf\[oar\ pe mai multeplanuri, ca s\ dezv\luie în mod progresiv«fantasticul» ascuns în banalitatea cotidi -an\. A[a cum o nou\ axiom\ reveleaz\ ostructur\ a realului, necunoscut\ pân\ a -tunci, altfel spus instaureaz\ o lume nou\,literatura fantastic\ dezv\luie – sau maidegrab\ creeaz\ – universuri paralele. Nueste vorba de o evaziune, cum cred unii fi -losofi istorici[ti, ci crea]ia – pe toate planurile[i în toate sensurile cuvântului – estetr\s\tura specific\ a condi]iei umane”. De -[i sensibil la confesiune [i jurnalul intim,Eliade prefer\ s\ vad\ ceea ce, în definitiv,transgreseaz\ inten]ionalitatea unuipictor sau a unui scriitor.În multe moduri a fost interpretat\ i ma -ginea din acest tablou. S-a avut în vederestilul nou în care picteaz\ Van Gogh, no -ua viziune spa]ial\ pe care o aduce. S-a lu -at în seam\ coresponden]a cu fratele s\u,Theo, dar mai ales prietenia aparte cu Pa ulGauguin, cel c\ruia îi resimte lipsa într-unmod dramatic. S\ fie tocmai Gauguin cel lacare trimite absen]a pe care o face re sim -]it\ acel scaun gol [i solitar? Psihanaliza nua întârziat s\ intervin\ în aceast\ ches tiu -ne, nici descrierea de tip existen]ial [i fe no -menologic. Îns\, privind tabloul ca [i cumai fi str\in de toate aceste interpret\ri, sau,întrucât e mai greu a[a ceva, ca [i cum aifi neîncrez\tor în ceea ce s-a putut spune,nu ai cum s\ nu resim]i aerul straniu ce cuprindeacel spa]iu s\rac, absen]a [i solitu -dinea ce fac semn cu fiecare lucru în parte.1Cf. Hans-Georg Gadamer, Însingurareaca simptom al înstr\in\rii de sine, în volumulElogiul teoriei. Mo[tenirea Europei, traducerede Octavian Nicolae [i Val Panaitescu, EdituraPolirom, Ia[i, 1999, pp. 88 sq.2Ibidem, p. 90.3Mircea Eliade, Încercarea labirintului (Convorbiricu Claude Henri Rocquet), traducerede Doina Cornea, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1990, p. 152. Într-o not\, Doina Cornea faceo men]iune demn\ de aten]ie, anume c\, în a -cel tablou, „scaunul gol sugereaz\, mai curând,o prezen]\ însingurat\ [i meditativ\” (p. 173).mişcarea ideilor · mişcarea idÎnsemn\ri ie[ene21