co - Insemnari Iesene

eminescologicale · eminescol66s\ pun\ ordine în crea]ie, ci ordinea se face prin voin]\ (accep -tare) demonic\, la imperativul unei voci duble: de sus, ca presupus\(Vrei s\ dau glas acelei guri) [i de jos (Î]i dau catarg lâng\catarg). Întrucât discursul Tat\lui lui Hyperion este dumnezeiescîn inten]ie – [i satanic în posibilit\]i; acest Tat\ [tie ce nu se poa -te – [i poate ce se [tie; el convinge, nu învinge.60. LUCEAF|RULPrima tip\rire: Almanahul Societ\]ii Academice Social-Literar\„România Jun\”, aprilie 1883. Reluat în Dun\rea, Br\ila, iulie 1883,reluat în Convorbiri literare, august 1883.De fapt, Luceaf\rul a fost f\cut public înainte de a fi publicat,prin desele lecturi din saloane (unele, f\r\ prezen]a lui Emi -nescu), [i chiar prin d\rile de seam\ publicate în ziare desprea ceste lecturi publice. Cartea lui Moses Gaster: Crestoma]ie deliteratur\ popular\, în care se anun]\ sursele Luceaf\rului,apare în martie 1883, înainte de tip\rirea poemului. În contextulacestor discu]ii, probabil, autorul noteaz\, la un moment dat:„În descrierea unui voiaj în ]\rile române, baronul K. poveste[telegenda Luceaf\rului. Aceasta este povestea. Iar în]elesul alegoricce i-am dat este c\ dac\ geniul nu cunoa[te moarte [i numelelui scap\ de noaptea uit\rii, pe de alt\ parte nici aici pep\ mânt nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de-a fi fericit.El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Mi s-a p\rut c\ soartaLuceaf\rului din poveste seam\n\ mult cu soarta geniului pep\mânt, [i i-am dat acest în]eles alegoric.” (Mss 2275 B, p. 56).Nota]ia este f\cut\ în grab\, ceea ce ne face s\ credem c\ esterezultatul vreunei replici de salon, întrucât despre Luceaf\ruls-au rostit public B. P. Ha[deu, Titu Maiorescu, Moses Gasterîn su[i. Nu e o m\rturisire, ci o replic\. Men]ion\m c\ „Lu cea -f\rul din poveste” este smeu, redat adesea în limba german\prin „Das Genium”. Natura luciferic\, smeiasc\, a geniului nuie se, astfel, din discu]ie. Cât despre „noroc”, am v\zut c\ Lu -cea f\rul, în poem, nu are o „stea cu noroc”, nu este fiul soarelui.În edi]ia princeps, poemul ocup\ penultimul loc, dup\ celepatru Satire [i înainte de Criticilor mei. Împreun\ cu cele patruSatire, el constituie o pentad\ (grup de cinci poeme). ÎnainteaSatirelor de afl\ cele trei poeme: Epigonii, C\lin [i Strigoii,iar înaintea acestora cele patru variante la Mai am un singurdor [i Doin\. Cele patru variante la Mai am un singur dor [iDoin\ constituie, de asemenea, o pentad\. În edi]ia a V-a (1890,la concuren]\ cu edi]ia lui V. G. Mor]un: M. Eminescu, Proz\ [iversuri, 1890), Titu Maiorescu intercaleaz\ Nu m\ în]elegi întreC\lin [i Strigoii (Nu m\ în]elegi nu este cuprins\ îns\ în sumar!)[i Diana între Strigoii [i Satira I. Editorul rotunje[te, a[adar, lacinci num\rul poemelor dintre Mai am un singur dor [i Satire.Diana fusese publicat\ în grupajul din Convorbiri literare, fe -Sandro del Prete:Peisajbruarie 1884 (dup\ apari]ia edi]iei princeps). Finalul volumuluise prefigureaz\, astfel, a fi fost pentadic în inten]ia autorului(Criticilor mei este separat, concluzie la întregul volum) – celpu]in asta ne d\ de în]eles Maiorescu prin intercal\rile lui (nesemnalate[i, deci, nediscutate pân\ acum).Exist\, îns\, [i alte posibilit\]i de interpretare. Cele patru variantela Mai am un singur dor pot fi considerate un tot unitar,a[a cum, la începutul volumului, cele [ase Sonete sunt astfel. Lafel, cele patru Satire. Întrucât nu [tim dac\ în gestul lui Titu Ma -iorescu din 1890 (imediat dup\ moartea lui Eminescu) se reg\ -se[ te amintirea manuscrisului ini]ial al volumului sau propriain tui]ie a criticului editor, nu vom continua supozi]iile. Despre finaluldeschis al edi]iei princeps se poate discuta, fie în contextulpentadelor care deschid volumul, fie analizând grupuri de câtetrei sau patru poeme.Luceaf\rul nu putea sta in triada Epigonii-C\lin-Strigoii, cao completare a celor dou\ nun]i (C\lin-Strigoii) printr-o a treiaÎnsemn\ri ie[ene