co - Insemnari Iesene

controverse · controverse · co40Adrian Dinu RachieruO istorie politic\ a literaturiiromâne postbeliceMarin Preda,`ntre „paricid“ [i bovarism (4)„Scriu. Ce s\ fac? E prea târzius\ mai înv\] altceva.”(Marin Preda)Omul predist, având revela]ia fiin]ei(care, implicit, conduce la o moral\) [i în -v\]ând moartea, nu poate accepta aceas -t\ nivelare. Fire[te c\ ideea dispari]iei, o -dat\ con[tientizat\, îl [ocheaz\ [i îl „tre-ze[ te”; el descoper\, a[adar, „complicita-tea” vie]ii [i a mor]ii, cite[te intrigat semnele[i intr\ în alarma sim]urilor, e încercatde „mu[c\tura dureroas\ a regretuluide a muri”. Devenind, astfel, moral, el areîn fa]\ o nou\ dilem\: face loc, în con [ti-in]\, acestei nega]ii sau, luptând cu ideea,accept\ în cele din urm\ moartea tot ca unfenomen al vie]ii, potolind vanit\]ile smin -tite ale celor vii. Indiscutabil c\ nelini[teathanatic\ sau ceea ce un E. Morin numea„traumatismul mor]ii” risipe[te senin\ ta tea.Groaza mor]ii se insinueaz\ [i Niculae, depild\, uluit, cutremurat, se întreab\: „De cene mai na[tem dac\ trebuie s\ murim?”(Morome]ii, II, 57). Exist\, desigur, ref u giulîn boal\, t\cere, somn; ori proiectul mor]iivoluntare, „[oapta de sinucidere”. Dar unStancu al lui St\ncil\, urlându-[i dispera -rea, vrea s\ [tie când se va produ ce des -p\r ]irea. Spaima de moarte, „ames-t ecat\printre treburile noastre”, ne arunc\ în ce -ea ce Preda numise „blestemata chestiuneinsolubil\”. De aici [i pân\ la melancoliadeta[at\, provocând medita ]ia, îmb\rb\ -tând exerci]iul reflexiv e cale lung\. Râv -ni ta senin\tate primitiv\ se dizol v\ în con -[tiin]a finitudinii. A medita moar tea înseam -n\ a o accepta ca o condi]ie na tural\ oria o învinge prin medita]ie (9, 46).Un Petrini în]elege c\ „via]a înseamn\[i moarte”; iar sec\tuirea erosului pro voa -c\ moartea sufletului, care, inevitabil, oaduce pe cea fizic\. [i pictori]a Simina afl\în stimulul erotic energii secrete într-o vre -me în care moartea „îi d\dea târcoale”.Protagoni[tii se elibereaz\ de spaimele li -mitei, regenerându-se prin Eros [i refugiin -du-se în crea]ie. Ei descoper\ stigmatul degrad\rii[i în]eleg c\ e[ecul sau desp\r]irileOctavio Ocampo:sunt repeti]ii ale mor]ii. Un Pe -trini scriind, convins c\ experien]a sa poate sluji [i altora,în seam n\ [i refuzul unei a[aziseso lu]ii de împ\care, întor -când, de fapt, „spatele la lu -me”. Via ]a e promis\ mor]ii [i„dulcea ispit\”, des f\cându-nede iluzii, înseamn\ accepta realimitei. Medita]ia [i crea]ia, spun eroii luiPreda, înving thanaticul. [i Niculae, ins f\ -r\ voca]ia puterii, crede în for]a magic\ acuvintelor biciuind con[tiin]a. Dar consta -t\ c\ puterea-scop invadeaz\ eticul, c\ absurdul,dezl\n]uit prin triumful „ra]iunii vi -tale” (logica Istoriei), surclaseaz\ „ra]iuneapur\” (lumea valorilor). Încât, provocat laconfesie, va recunoa[te: „m\ simt str\in deceea ce a ie[it”. Puterea exterioar\, agre -s iv\, altereaz\ Eul [i perverte[te Idealul.R\mâne ca protagonistul s\-[i înving\ de -cep]ia [i s\ ob]in\ „eternitatea prin idee”.Doi b\trâniÎnsemn\ri ie[ene