co - Insemnari Iesene

hermeneutici transdisciplinare, [i fragila darindispensabila punte a lui între, care s\reconcilieze Atena [i Ierusalimul. Pe a cestdrum al Ileit\]ii, al unei alterit\]i ne rostite,dincolo de Eu [i Tu, î[i situeaz\ Ra luca B\ -doi tentativa de restituire a unei îm preun\reflec]ii asupra subiectivit\]ii [i limbajului,înscris\ în demersul contemporan filosofic[i de fenomenologie a religiosului al unorautori precum Janicaud, Greisch sau Ste -phane Habib. Calea eu-lui se comunic\,dar niciodat\ integral, alunecarea „cuanti -c\” între rostire, nerostire, rostire incomplet\,indicibil [i t\cere constituind totatâ tea grade de în]elegere a limbajuluilévi na- sian, pe care autoarea le parcurgecu admirabil curaj.Acolo unde limbajul ra]ional [i intelectuldevotat logicii binare nu mai p\trund,p\trunde în schimb ter]ul tainic ascuns, celeag\ armonic tot ce pare discontinuu [ifragmentat.Cel\lalt ca neuitare a sinelui profund,cel\lalt ca incitare permanent\ la responsabilitate,tocmai prin fragilitatea [i vulne -rabilitatea sa. În esen]\, existen]a suferin -]ei celuilalt împiedic\ subiectul s\ se stabilizeze,s\ se „posede” integral [i statornic.Pentru ca eu s\ devin\ altul pentru sine,pentru introducerea acestei distan]e apa -rent desp\r]itoare, e nevoie – sus]ine [i ar -gumenteaz\ cercet\toarea – de o nou\ gramatic\,hr\nit\ de metodologia transdisciplinar\[i de o pluralitate de discipline cemerg de la studiul Torei la literatura rus\[i fizica cuantic\. Trupul, ca [i limbajul, de -vin un spa]iu de frontier\ între imanent [itranscendent, un ne-loc în care se inse rea -z\ discursul celuilalt.De fapt, cu ajutorul conceptelor [i me -todologiei transdisciplinare, Raluca B\doine dezv\luie, în toat\ splendoarea ei complicat\,]es\tura integratoare a aspira]ieic\tre totalitate. P\[ind mai întâi pe urme -le lui Husserl [i Heidegger, în capitolul I,autoarea ne demonstreaz\ c\ Lévinas nus-a mul]umit cu o asimilare a no]iunilor depentru sine [i dezapropriere de sine, ori -Însemn\ri ie[eneOctavio Ocampo:cât de seduc\toare ar fi, ci merge mai a -dânc, spre acel a-topos unde Infinitul poa -te investi chipul orizontal pentru a-i confe -ri verticalitate spiritual\.„Faptul de a se întreba [i a se interoganu suprim\ r\su cita îngem\nare a Ace lu -ia[i [i a Altuia în subiectivitate, ci trimiteMona Lisala aceasta. Este vorba de o intrig\ a Altuiaîn Acela[i, care nu echivaleaz\ cu o deschiderea Altuia în Acela[i.” (Altfel decâta fi sau dincolo de esen]\, Buc., Humanitas,2006, p.69)A ceast\ urm\ a prezen]ei Altuia, relie -fat\ de particula reflexiv\ se (alta decât27