Ştefania Oproescu - Oglinda literara

ESEUPOSTROMÂNISMUL – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢEŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLICCamelian Propinaţiu(urmare din numărul anterior)Până când să le fim robi? Veniţi dar, fraţilor, cu toţii,cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine!Veichiul lui Dumnezău, prea puternicul nostru împărat,voeşte ca noi, ca nişte credincioşi ai lui, să trăim bine.Dar nu ne lasă răul ce ni-l pun peste cap căpeteniilenoastre! Deocamdată, ponderea nechezolilor e pe trendascendent nu din cauza Autoelitei încăpătoare într-unautobuz, nici din cauza megaintelectualilor din maxitaxici fiindcă rezultatele codaşe la testele pisane pe culturăne cam clatină şi îndoaie verticalitatea iluziei că patriotismulnostru s-ar fi putut autoimplementa de la sine,fără bani şi fără propagandişti ambidextri, şi că cei caretrebuia să formeze clasa politică în spirit unionist, monarhistşi antibolşevic de Luminarea Poporului, nu erauintelectualii, dintre care politologii şi analiştii autorizaţi.Iar dacă suntem deficitari la astfel de cadre de pe listade nevoi spirituale, substituindu-le cu amărâţii de postaci,să ne amintim că noi am ieşit în 1989 dintr-un stagnantsistem totalitar, nu dintr-o perfectibilă dictatură desă scoţi ca Michnik manageri spirituali din activişti/securiştiCEPECA, şi s-a ales chiar la prăbuşire (şi ce prăbuşire,Zorba!) praful de patriotism, de îndată ce i s-apus, într-o istorie băhnită, eticheta marxist-fascistă denaţionalcomunism, fără ca păzitorii templului să apereCuvântului patriotism sensul originar.Tocmai de aceea, faptul că n-am recuperatBasarabia şi n-a fost utilizat Regele Mihai în tranziţie,preferându-se preşedinţi suspendabili, este greşealasupremă a proprietarilor de azi, capitalişti români şistrăini, ai Neamului Românesc, de profită într-o veselieDuşmania băgându-ne pe gât concepte halucinogene denu mai vedem pădurea din cauza deşeurilor menajerecând aruncăm şi Pruncul Român odată cu slinul, lăturileşi spumele, semn că a fost şubrezită tocmai securitateacare ne mai trebuia, fiind consolidată exact cealaltă,care nici n-ar fi trebuit să existe. Aveam modelul spaniol,dacă nu pe cel japonez, de stârpire monarhică a vulgarităţii,a băşcăliei, a netrebniciei, şi noi continuăm cuun sistem constituţional în care preşedintele, niciodatărespectat de toţi, trebuie suspendat din când în când, caun shogun de către moguli şi baroni sau corsari, după ceîşi reîmpart zgomotos zonele de jaf, înainte de a-şi schiţamăcar demagogia electorală publicând lozincile ieşiriidin criză, iar deciziile politice majore noi le încredinţăm,auzi, Curţii Constituţionale!Am ajuns, când se moare masiv de criză, să nu sedezbată programe de redresare, ci doar anecdotica reîmpărţiriipolitic mafiote a puterii de stat jefuitoare! Cumsă nu vină atunci peste noi implacabil Explozia Socialăca la 1907 sau, mâniindu-se Atotputernicul, MareleCutremur Catastrofal anticipat statistic, ca în anul denecotitură 1977, când extrem de puţini intelectuali auaderat la Mişcarea basarabeanului Paul Goma pentrudrepturile omului în RSR şi în Est! Dacă totuşi se realizaaceastă recuperare din tezaurul istoriei interbelice amodului în care trebuie condusă România, adică modulnatural monarhic, nu să se asigure continuitatea puteriidoar prin birocraţie şi servicii secrete, bogaţii ar fi fostazi de 7 ori mai avuţi, deci şi filantropi culturali, dar şiamărâţii ar fi dus-o de 3 ori mai bine, ajungând să seintereseze de listele de cărţi bune! Ceea ce ar fi contatenorm în Luminarea Poporului, uşurându-se munca idealistăa postacilor şi anticipându-se Marea Recuperare,cu tot cu mutaţia peisagistică adusă, peste megacoteţefăru-n pom, de noile catedrale, palate şi grădini datoraterecuperatorilor!Istoria însă nu s-a terminat, cum susţine postromânismul,şi nu se ştie dacă nu cumva ideea monarhică ceade succes iberic va birui totuşi, importată în Româniacăpşunarilor, poate odată cu recuperarea fie şi parţialăa Basarabiei şi evident într-o formulă mai adecvată8866 www.oglindaliterara.ropopulismului naţional practicat de nechezoli, alegândusepoate de către boieri şi cler o familie domnitoare fărălegături europene hohenzollerne cocalare, una de tricouromânesc get-beget, cea mai aleasă dintre filantropiiproaspeţi din top 667, de preferinţă pe aceea dăruită dePronia cu cei mai mulţi urmaşi!Căci aşa e legea firii sterpe, să dai din mâini şidin coate, Petre, să te adaptezi şi, când nu-s ochi negri(oci ciornie), săruţi şi blue eyses, în scop de prăsilă, iarcine nare intelectuali, adică specialişti patrioţi de nişă,populează aparatul de stat privatizat cu diplomectualişi nechezoli, de unde şi ipoteza de Nobel economiccă nu Corupţia generează la noi genocidul statistic, ciIncompetenţa, deci Inversiunea Valorilor!De aceea, putem concluziona că postromânismuleste postmodernismul românesc ajuns în faza sa cea maiînaltă şi ultimă, de descompunere morală, când în toatelocaţiile, aulele şi localurile, vânturile, valurile, se vorbeştepe un ton neserios despre lucrurile serioase şi peun ton serios despre lucrurile neserioase, adică postromânismuleste un oximoronism jelit de ratoni, ba chiar,cum ar spune prostul deşteptului şi deşteptul prostului,citând pe universitarul mormon Morose, postromânismuleste cel mai oximoron, este oximoronul absolut în realitateavirtuală dăruită nouă de Moş Gerilă (Diadia Moroz,gonindu-şi renii dinspre Vorkuta spre Periprava şi Salcia,dar şi spre conurbaţia Giurgiu-Russe).Nechezolii de speţa I, semidocţi sub totalitarismulbolşevic din lipsă de biblioteci necenzurate şi updatate,formaţi din radioauzite, cam cum îşi apropria Caragialelecturi kantiene de la Eminescu, şi din cărţi/xeroxurirare, au acumulat nu doar umilinţe, turnătorii şi sacrificiisub bolşevism, ci şi radiestezic infatuare spirituală,multe dispreţuri de sus pus, faţă de mămăliga incultăcare nu explodează. Egal simetric depărtaţi de norod,dar recenţi, Nechezolii de speţa II au acum, după Aiadin Decembrie, probleme deontologice la patriotism, înurma unui acces fericit aplicat la rafturi occidentale, întorşila noi ca în delegaţie cu o conştiinţă de exterior,de aproape renegaţi, ca unii ce ar fi nişte „proveniţi“ deacolo, nu de aici-şa, adică toate exigenţele de la bugetşi de la filantropi, nici o obligaţie însă faţă de gloată, noisuntem „copii găsiţi“ euroatlantici curaţi, voi, păcătoşilor,sunteţi români împuţiţi, puturoşi, îngălaţi spiritual,Dinicu Golescu şi Nicolae Bălcescu erau boieri romantici„duşi“, noi suntem meseriaşi realişti pragmatici, nefacem treaba corect în nişă, NOI NU MAI VREM SĂ FIMINTELECTUALI FRAIERI, noi nu discutăm cu opinca, cidoar formăm pe formatorii opincarilor, şi aceasta numaibine plătiţi!Fiindcă în infernul de aici nu mai e loc pentru tinereţeşi idealism. Neamul Românesc a sucombat, nespovedit,neîmpărtăşit şi fără lumânare, şi nici nu încape,vai, hoitul lui în tinda săracului, pe când, vedem bineastăzi, alde Eminescu e atât de minimalizat de mic încâtîncape, da, încape cu tot cu căruciorul pentru persoanecu dizabilităţi, şi mai e loc şi de-o biclă şi-un „motor“, îndebaraua de debara a megaintelectualului îmburghezit,care i-a radiat dupe lista de Friends, cu chiţimiile lor închiriate,şi pe Noica, şi pe Ţuţea, şi pe Cioran!Nechezolul de speţa I este încremenit în trufie, elîşi dă seama de superioritatea sa faţă de cei din jur, rămaşipe la cozi, de cât a progresat el spiritual prin efortpropriu aici, nu acolo. Pe când Nechezolul de speţa IIeste insuportabil prin înstrăinare, s-a format la străinşi se consideră superior nu unor indivizi, ci întreguluipopor, faţă de care nu simte nici o obligaţie, după cumnu-i venerează nici valorile, uitându-se chiorâş, ca la omască mortuară, la Poetul Naţional, în caz că emigranţiiNeamului Românesc îi mai ridică bustul sfânt în grădiniţelebisericuţelor lor de lemn.Desigur, inexprimabil, prea multe tipuri sociopoeticede ambiguitate aduc unora avantajul că diferenţaî