Ştefania Oproescu - Oglinda literara

Ioan MaziluCrângaSuEVROPAMotto: „Am săgetat apusulşi l-am găsit hain!”VASILE VOICULESCUEvropa ne zâmbeşte vânăt, rece,Poftindu-ne-n coşteiul ei frumos,De veacuri unde singură petrece,Să-i facem curăţenie pe jos.De-atâta grime, chipul ei scorţosCu naft şi grâuşor vrea să şi-l frece,Plătind cu morbul vechi, evghenicos,Cu volnicii betege şi zevzece.Îi dăm peşcheş odoare şi istorii,Filoane de sânge, milenare;Plenipotenţiarii ei sunt noriiCu proboziri de lâncedă candoare…Şi tot joacă-n circu-i hopa-hopa,Ma Dame, My Lady, Mein Frau, Evropa !CARTIERUL SELECTEra tihnită strada, iar oamenii tăcuţi,Saluturi între ei schimbau destul devane,Intrau, ieşeau din case mecanic şidiscret,Pe-atunci, când locuiam în cartierselect…La fiecare poartă păzea un mic bolidŞi-n fiecare curte dormea o limuzină,Iar fiecare casă dospea câte-un mister,Pe-atunci, când locuiam în cartierselect…Ferestrele, gardate de groase galerii,Nu îşi trădau stăpânii nici chiar cu umbralor;Lumina era vagă şi tainică, obscură,Pe-atunci, când locuiam în cartierselect…Din când în când, pe-acolo, maipoposeau maşiniŞi-ntr-un minut sau două din ele sescurgeau,Cu negrele brief-case-uri, persoane totîn negru,Pe-atunci, când locuiam în cartierselect…Se întorceau pe seară, sau noaptea, maitârziu…Maşinile, aceleaşi, îi deşertau la porţiDeschise de Sesamuri şi dispărândsubit,Pe-atunci, când locuiam în cartierselect…Copiii, încărcaţi şi duşi în limuzineLa şcoli înalte, erau banali şi faziŞi cu priviri legate, ca-n transă, depământ,Pe-atunci, când locuiam în cartierselect…...................................POEZIENicolaeSTANCUPOEME ESENŢIALE(1)MOLDOVA LUIŞTEFANBronzul clopotelorsacre cheamă lamormânt Moldova,Din Carpaţi şi pân’laNistru, toţi ce poartă-nsuflet slovaSă ne amintim strămoşii ce-au pierdutsângele-n van,Pentru-a fi doar o Moldovă, o Moldovă-alui Ştefan.Adunaţi-vă la Putna, pentru-a auzi dinnou,Vorbele prin veacuri sfinte şi-a poruncilorecou,Că Moldova nu-i a voastră, ci-a urmaşilorîn veciŞi avem o datorie: s-o dăm cu hotarentregi.Mergeţi moldoveni la Putna şi vă daţimână cu mână,Adunând în piept durerea izvorâtă dinţărână.Călcaţi în picioare brazda Prutului şifaceţi podCu istoria din veacuri a lui Ştefan Voievod.Rupeţi legile străine ce-au schimbatvorbire, portŞi în ţara ta obligă, să faci uz de paşaport.Epuraţi sângele ţării de venetici şi de hoţi,Care-n vârf de piramidă, se declarăpatrioţi.Ridicaţi spre ‘nalt privirea, arzândblestematul jug,La căldura întregirii şi la flacără de rug,Iar cenuşa, ca ofrandă pentru Ştefan,îngropaţi,În mormântul de la Putna şi la poale deCarpaţi.VINOVĂŢIE- Alo...Sărut-mâna, mamă.Te-am sunat să-mi dai un sfat.Sunt în trecere prin Londra,Am răcit şi sunt gripat.- Tu ce faci?Când vin acasă?- Nu ştiu, poate peste ani.Poate voi găsi fereastra de Crăciun.Tu mai ai bani?- Nu de bani duc lipsă, mamă,Dar tu stai printre străini.De când n-ai venit acasă,Au murit vreo cinci vecini.Dorul ne ucide viaţa,Suntem trişti şi singurei,A murit şi ţaţa Floarea,C-au plecat copiii ei.....................................IonVANGHELEPOEME - VISULLICORNULUI (1)ORAŞUL MEUCU STRĂZILEDOMOALEOraşul meu custrăzile domoalePierdut prin vremi şiumbre de castani,De câte ori eu amtrecut agaleÎmbătrânind cu tine-atâţia ani.Cu ochii goi privesc biserici moarteŞi cu beţii lila de liliacÎngerii-şi plâng aripile lor boanteLa începutul curgerii de veac.Oraş în care plânge-n vreme prafulVăpăile nocturne de tramvai,Aicea îmi trăiesc tăcut păcatulDe vechi iubiri din nopţile de mai.Bătrân oraş al hatmanului PloaieÎn versul meu acuma te salut,Când luna se dezbracă în odaieSă lumineze forma mea de lut.CU FALSE ILUZII NE UMPLEM IARCEASULCu false iluzii ne umplem iar ceasulPe strada pustie-a-nceput parastasulSe scutură frunza acum din arţarŞi noaptea se scurge ca un marş funerarCântând din alamă, din bronzul cel verdeIluzia-n trupuri cu noaptea se pierdeŞi totul în jur e din nou amorţitIubirea uitată în noi a murit.Prin aer trec îngeri cu ochii lor orbiŞi noaptea în arbori e plină de corbiDe-ntreb de iubire, ei croncăne-n zborIubirile toate se nasc şi-apoi morŞi-asa ne tot ducem prin vremuri un picDin umbră în urmă, nu rămâne nimicŞi ninge şi plouă peste bietul pământIar restu-i uitare-ngropată-n cuvânt.PRIVESC CUM SE LUNGEŞTEUMBRA-N PLOPIPrivesc cum se lungeşte umbra-n plopiCu degetele nopţile m-atingPe umerii iubitelor mă plângCa într-un psalm ce-i îngânat de popi.În prelungirea orelor cântateIubirea se aşterne veştejităE dragostea de stele otrăvităŞi-nchisă-n trupuri pline de păcate.Capcana nopţii roade-ncet şi sigurAceeaşi întrebare şi răspunsO ploaie ne destramă somnu-n picuriTăcerea stelei nu mai e de-ajuns.Alunecăm spre nord, spre sud, spre estUn stol de păsări pe un cer albastruCu fiecare vorbă, gând sau gestRămânem umbre într-un trup sihastru.8920 www.oglindaliterara.ro