Ştefania Oproescu - Oglinda literara

Prof. drd.Mirela SavinLECTORJocul izotopic în Mireasa mormântuluide Dimitrie Bolintineanu,,Există o singură lumelocuită/ de oameni/ și asta e maimult ca sigur/ o singură lume,un glob în care vânătoarea deoameni/ e sportul cu care toțisunt de acord”(Eugenio Montale, Există osingură lume locuită...)Actualitateatemeiprezentului eseu este determinatăde faptul că fenomenul poetic, înpermanentă transformare, estepermanent interpretat. DimitrieBolintineanu, scriitor importantîn perspectiva reprezentării naţionale, intră în categoriascriitorilor de sorginte moralistă dacă ne gândim laromanele sale Manoil, Elena sau la poemele din LegendeleIstorice, dar și un scriitor a previzibilităţii matematice, cavictorie a morţii asupra cotidianului obscur, ca în Mireasamormântului: ,,Şi uitarea tristă mâine o să vie/ Cu-ochiiplini de lacrimi pe al meu mormânt,/ Dorul ce m-apasănimenea nu-l ştie/ Pe acest pământ.”Înainte de a discuta despre rolul izotopiilor dinpoezia Mireasa mormântului de Dimitrie Bolintineranu,trebuie să precizăm că modelul de analiză izotopică de lacare plecăm îl reprezintă cel oferit de lucrarea lui AngeloMarchese, L’officina della poesia. Principi di poetica.Plecând de la definiţia Grupului m, care consideră căizotopia nu este doar un ,,ansamblu ordonat şi redundantde categorii semantice, mai larg decât un câmp semantic,care face posibilă lectura unitară şi uniformă a unuitext” 1 , Marchese identifică trei etape în analiza liricului:identificarea lexemelor- cheie; identificarea calificărilorde care/ cu care sunt însoţite şi inventarul pas cu pasal acestor calificări până la epuizarea corpusului. Astfel,vom constata, la o primă lectură, faptul că Mireasamormântului prezintă o paletă spaţială sugestivă, petiparul lui D’Annunzio, în care moartea este egală cuîntunericul actului de a trăi, nebunia cu dorinţa de atrăi, actualizndu-se semele următoare: /+întuneric//+lumină/ /+luptă/ /+chin/ /+Thanatos/ /+Eros//+viață/.Identificarea izotopiei reduce ambiguităţiileinterpretării, având rol de a conduce la o lecturăunică, lectură care trebuie justificată de coerenţele desens actualizate de lectorul- virtual. Astfel, Marchesevorbeşte de izotopii de conţinut dar şi izotopii deexpresie, lucru care permite analiza semnul ca parteintegrantă a sistemului de semne şi nu în mod izolat,identificarea semantică într-un discurs literar fiind datăde perspectiva semiotică, ceea ce permite interpretareasensurilor, deci şi a fenomenul descris prin intermediulconceptului de «izotopie», format dintr-o succesiunede semne contextuale sau claseme. Pe această linie deanaliză, Marchese vorbeşte despre izotopie ca despreun descriptor cu funcţie de prezentare a omogenităţiisemantice a textului, problema unităţii mesajului, ideepe care o preia de la Greimas, privit ca totalitate desemnificaţii dispuse ierarhic.Lumea (re)prezentată în Mireasa mormântuluieste o lume în care imaginea morții irumpe în loculcuvintelor. Spaţiul mormântului poate fi privit ca o lumeunidirecţională, un declin al vieţii, un regat al re-creăriidinlăuntru a universului uman în care idealurile, plăceriletrupeşti şi banii se potenţează reciproc: ,,Când se curmăwww.oglindaliterara.roruga, dulcea ei cătare/ Se-nturna spre mine plină de amor./Peste ochii-i geana cade cu-ntristare/ Consumată-ndor.” Izotopia fundamentală din această poezie estecea spaţială prin enunţarea cadrului, ,,în noapte”, a lumiiprin elementele sale constitutive: ,,Fost-a când în noapteaurora luce,/ Când se luptă omul cu adâncu-i chin,/ Peatunci când somnul, mincinos şi dulce,/ Curmă-al săususpin.” Izotopia constantă a liricii este Erosul camuflatde Thanatos, iubirea fiind o modalitate de concluziecu dublă valoare: viața e continuă luptă pentru iubireși moartea e iubirea reprezintă moartea vieții: ,,Vinomai aproape! dulcea mea,-mi vorbeşte,/ Ascunzându-şiochii plini d-amor ceresc,/ Tânăra mea viaţă cursul îşiopreşte,/ Pentru totdauna eu te părăsesc.” Jocul izotopicdintre constanță și fundament permite deplasareaaccentul de la semnificat la semnificant: ,,Ea eratăcută, tristă florioară!/ Fruntea-i visătoare dulce senclina,/În aurul cosiţei mâna-i albioară/ Distractă juca.”simulând intenţional o serie de acte de limbaj şi sunt,de asemenea, indeterminante situaţional dar cu valoareesenţial simbolică, temă ordonându-se în părţi omogenecare constituie un principiu de ordine, creându-se clasede echivalenţă prin care enunţuri succesive şi diferitesunt de fapt echivalente pentru că apar ca variante aleaceleiaşi idei; iubirea este eterna moarte prin intermediulsperanței, izotopia iubirii având rolul de a repune înlimbaj trăiri afective subiective disforice, ţine locul deceva concret [+ slab] [+ deplasare] [+ regăsire] darreprezintă şi imaginea pe care lectorul şi-o face despreconceptul de iubire ca parte integrantă a unui macrotextreal, deci [+ dorinţă] [+ inconstanţă] [+ moarte]:,,Rara-i frumuseţe arde de splendoare./ Să rugăm! îmizise, în genunchi căzând./ Ochii plini de moarte şi delăcrimioare/ Se-nălţau la ceruri amoros şi blând.”Iubirea bolintineană din Mireasa mormântuluireprezintă o lume fantastică care stă sub semnulThanatosului, al durerii şi al frământării, desăvârşireaiubirii fiind asigurată sub aripile morţii.Bibliografie selectivă:Bidu Vrânceanu, Angela, Călăraşu, Cristina, Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Mancaş, Mihaela, Pană Dindelegan,Gabriela, Dicţionarul Ştiinţelor Limbii, Editura Nemira,Bucureşti, 2001Bolintineanu, Dimitrie, Poezii alese, Editura Minerva,București, 1984Calvino, Italo, Lezioni americane. Sei proposte per ilprossimo millennio, Oscar Mondadori, Milano, 2002Călinescu, G., Istoria literaturii române de laorigini până în prezent, Editura SEMNE, Bucureşti, 2003Marchese, Angelo, L’Officina della poesia. Principi dipoetica, Arnoldo Mondadori Editore S.p.A., Milano, 1997[1985] 1Werringer, W., Abstracţie şi intropatie şi alte studiide teoria artei, traducere de Bucur Stănescu, EdituraU n i v e r s , 1 9 7 0Wittgenstein, Ludwig, Lecţii şi convorbiri despreestetică, psihologie şi credinţă religioasă, traducerede Mircea Flonta şi Adrian-Paul Iliescu, introducere deAdrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005_________________________1Angela Bidu- Vrânceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan,Dicţionarul Ştiinţelor Limbii, Editura Nemira, Bucureşti, 2001,pp. 277- 278.8919