Ştefania Oproescu - Oglinda literara

ARHITECTDEZVOLTAREA ARHITECTURIIÎN PERIOADA DE DOMNIE ABINECREDINCIOSULUI VOIEVODŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT(urmare din numărul anterior)În arhitectura creştină, sunt folosite foarte des formeletrifoidale, atât la desenul bazei lăcaşului de închinăciune(plan triconc), cât şi la cel al altarelor şi a arcelor trilobate.Simbolizând crucea şi Trinitatea[8], acest stil, careaminteşte de eleganţa frunzei de trifoi, se zice că îşi trageoriginea tot de la Muntele Athos, a penetrat în Moldova prinSerbia şi Ţara Românească, fără să fie însă, întâlnit preafrecvent în alte părţi ale Greciei. Bisericile construite deŞtefan cel Mare, urmează reguli structurale clasice, avândsuprafaţele împărţite în secţiuni bine definite:Advonul (exonartex), sau pridvorul, este spaţiul careprecede pronaosul, având caracter introductiv. La începutacesta era construit sub forma deschisă, delimitat uneoridoar de o balustradă (Biserica Curţii, Bălineşti, ctitorită delogofătul Tăutu în 1493), sau de arcade susţinute de stâlpilemn sau piatră, care mai târziu a luat forma unei incăperiînchise, prevăzută cu ferestre. Primul pridvor închis dinMoldova a fost construit la biserica mânăstirii Putna.Pronaosul (nartex), sau vestibulul, defineşte intrarea.Conform regulilor creştine, este situat în partea de vest aclădirii, având forma unei săliţe - vestibul. Până în secolul alXVI-lea, acesta era separat de sala mare a bisericii, printrunperete plin, străpuns de o uşă.Naosul (nava), este încăperea principală. Acesta seevidenţiază deseori, printr-o boltire cu arce frânte saudiagonale (piezişe, apărute în Moldova la 1487). Estecompus dintr-o sală având o suprafaţă plană (atribuităcredincioşilor în timpul slujbei) şi o parte mai ridicatănumită soliu. Pe lângă pereţi sunt situate stranele, undestau cântăreţii în timpul slujbei. Amvonul (mica tribunădestinată preoţilor în timpul predicii) fiind o caracteristică acatolicismului, a apărut la bisericile moldoveneşti, mult maitârziu decât la cele din Transilvania.Foarte frecvent, în perimetrul dintre naos şi pronaosse poate intâlni o mică încăpere boltită numita gropniţă(camera mormintelor) în care este situat mormântulctitorului şi a familiei acestuia. Cel mai importantmonument funerar moldovenesc de stil gotic (înscris pelista patrimoniului internaţional) este cel al pârcălabuluiLuca Arbore, din biserica „Tăierea capului Sfântului IoanBotezătorul” din comuna Arbore, judeţul Suceava. Desigur,mormântul domnitorului Ştefan cel Mare, aflat la Putnaeste apreciat la aceeaşi valoare. Ambele morminte seaseamănă, fiind aşezate sub un arcosoliu (o nişă arcatăadâncită în grosimea zidului). Prima gropniţă este atestatăîn 1466, la biserica mânăstirii Putna. Deseori, în ziduladiacent sarcofagului vom observa o scara în spiralăcare urca la başcă (tainiţă), o încăpere secretă, de micidimensiuni, destinată păstrării unor valori sau folosită carefugiu în caz de asediu.Altarul este orientat spre răsărit, facând parte opusăcu pronaosul. Este partea cea mai sacră a bisericii, loculîn care preotul săvârşeşte pe Sfânta Masă, mistereleLiturghiei şi în primul rând Sfânta Taină a Euharistiei.La început, absida principală (spaţiul altarului), a fostdespărţită de naos printr-o balustradă scundă numită cancel(cancellum), preluată de la bazilicile antice, care apoi a fostinlocuită cu tâmpla (templon), o despărţitiră facută dinstâlpi sau coloane, între care se puneau draperii. Acest felde despărţire a fost folosit în bisericile moldoveneşti pânăprin secolul al XV-lea, când a fost înlocuită cu iconostasul,apărut ca o manifestare estetică a despărţiturii şi preluatdatorită influenţelor bisericii ruse. Acesta este reprezentatsub forma unui perete din lemn sculptat, pe care suntdispuse după un anumit canon, icoanele. Iconostasul estestrăbătut de trei uşi, una mai marepe mijoc, numită „uşa împărătescă”,bogat ornamentată, destinată înexclusivitate preoţilor, şi două uşilaterale, „uşile îngereşti”, mai înguste,pentru diaconi.Frumuseţea şi unicitateaelementelor arhitectonice alebisericilor moldoveneşti construite înperioada de domnie a lui Ştefan celMare, împreună cu picturile murale,cu icoanele, cu bogatele decoraţiuni,cu odoarele pe care le posedau, audat acestor lăcaşuri de cult o valoaredeosebită, inestimabilă, devenindmândria poporului român şi o parteimportantă a bogăţiei patrimoniale şispirituale a acestuia.Este demn de menţionat faptul că multe dintrebisericile şi mânăstirile construite în acele vremuri, precumBistriţa, Dobrovăţ, Neamţ, Putna, Voroneţ şi altele s-aupăstrat în bună condiţie până în zilele noastre, spre bucuriaşi folosinţa urmaşilor. Marea majoritate a acestora audevenind locuri sfinte de închinăciune şi de pelerinaj alecreştinilor ortodocşi autohtoni şi bineînţeles importanteobiective turistice.3.3. Construcţiile rezidenţialeOctavianDumitruCurpaşÎn perioada dezvoltării arhitecturii ştefaniene, alăturide construcţiile de apărare şi cele religioase, un rol importantl-au avut construcţiile rezidenţiale. Acestea se compuneaudin curţi şi palate domneşti, reşedinţe nobiliare (atât celeaflate în cetăţile-oraşe cât şi cele situate în mediul ruralunde aceştia deţineau moşii), case domneşti şi egumeneşticonstruite în cadrul imprejmuirilor mânăstireşti, conaceşi clădiri din perimetrul urban aparţinând patriciatuluiorăşenesc, conducătorilor militari şi oştenilor de frunte,dregătorilor şi meseriaşilor.Se ştie, deasemenea, că în epoca ştefaniană îninteriorul ţării au fost refăcute şi modernizate vechilecurţi fortificate de la Bacău, Cotnari, Hârlău, Iaşi, PiatraNeamţ, Roman, Suceava, precum şi feudele domnitoruluidin Transilvania, Cetatea de Baltă (judeţul Alba) şi Ciceu(judeţul Bistriţa-Năsăud), primite în dar de la Matei Corvin.Zonele care cuprindeau satele dispuse în împrejurimileunei cetăţi se numeau ocoale[9]. Pe teritoriul dintre Nistru şiCarpaţi, Ştefan cel Mare a pus bazele unei reţele intinse deocoale. Satele se supuneau regulilor de organizare dictatede cetatea de care aparţineau. Acest fapt a influenţat înmod pozitiv organizarea administrativă, sistematizarea şiarhitectura mediului rural, un exemplu fiind beneficiile pecare le aveau satele prin cunoştinţele obţinute dela cetăţile,mânăstirile şi conacele boiereşti din perimetrul cărorafăceau parte.Cercetările arheologice referitoare la construcţiilerezidenţiale din această perioadă, atestă faptul cămajoritatea acestora nu au dăinuit peste ani, unele fiindafectate de calamităţile vremii sau distruse de invadatori,iar altele reconstruite, relocate sau modernizate parţial sautotal.Cronicile vremii păstrează puţine informaţii referitoarela aceste tipuri de construcţii, datorită cărui fapt nu neputem face o imagine întrutotul a felului cum arătau. Existătotuşi câteva mărturii, precum, vestitele case domneşti alelui Ştefan, de lângă biserica „Sfântul Gheorghe” din Hârlău,ruinele curţii feudale de la Reuşeni sau faimoasa cramăa domnitorului, de la Cotnari (loc unde acesta trăgea dincând în când să închine un pahar de vin în cinstea victoriilorde pe câmpul de luptă).Pentru a ne face o imagine asupra arhitecturiiconstrucţiilor rezidenţiale, încercând să aplicăm o metodăcomparativă, ne vom da seama că acestea urmau principiilede construcţie a marilor cetăţi şi mînăstiri, având acelaşicaracter defensiv, fiind dotate ca şi acestea, cu porţi solideşi cu ziduri groase, specifice acelor timpuri istorice.(continuare în nr. viitor)8924 www.oglindaliterara.ro