Ştefania Oproescu - Oglinda literara

Mirarea și balsamul repetițieiEDITORIAL”Omul – și toate popoarele – trebuie să se trezească la mirare.Știința este un mijloc pentru a-l adormi din nou”Ludwig WittgensteinUn gând o luase spre mirare și nu spre lună ca la Don Jazz (MaxBlecher), nu urcase încă nici o treaptă (Goethe) și nici măcar începutul(Socrate), când, prins în avalașa informatică, s-a rostogolit alcătuinduseîntr-un bulgăre pe cât de uriaș, pe atât de perisabil. Nu s-a sinucis(gândul) cum s-a petrecut cu prietenul lui Blecher. Gonflat cu E-urimedia, respiră anevoie aerul dens și otrăvit al resemnării. Dar nu. Opalpitație de speranță, un déja-vu al repetiției construiește o punte,mereu spre celălalt mal.Ştefania OproescuAglomerația și viteza informațiilor zilniceseamănă cu un carusel din care cobori amețit,doar să urci imediat în altul. Ăsta-i timpulnostru și ne temem de el și ne place. Nu neamîntoarce de bunăvoie în niciun secol trecut,oricât de progresist va fi fost acela. Cultura, camod de transmitere a civilizațiilor a avut temericu atât mai complexe cu cât civilizația era maiavansată.Aflăm de la André Malraux căShakespeare era întristat și îngrijorat deapariția tiparului, privit ca un inamic al teatrului(Imaginarul iluziei). Mai aflăm că ”FrațiiConcourt notau acum un secol şi ceva: «Ladineul Magny, Berthelot a prezis că peste osută de ani de ştiinţă, omul va şti ce este unatom şi va putea modera, stinge sau reaprinde,la bunul său plac, soarele».Paul Zarifopol trata în 1929 „Raportulradiofoniei cu literatura” (Adevărul literar şiartistic nr. 439, 5 mai): „Dar putem prevedea şialte schimbări pe care radiofonia le va aduceîn tehnica literară. E vorba de concurenţa pecare radiofonul o va face cetitului. Cartea,broşura, revista, până şi atotputernicul ziarvor fi degradate încetul cu încetul, până lasuprimare, poate... Ar trebui înainte de a văspune aceasta, să vă atrag atenţia să goniţicopiii din camera în care ascultaţi radiofonul.Copiii sunt înclinaţi, în chipul cel mai naturalspre analfabetism şi nu e bine să audă eiprofeţii despre analfabetismul rafinat şi total,pe care ni-l vor aduce progresele tehnice alecivilizaţiei viitoare”.Să nu mai vorbim ce cutremur a produscinematografia la vremea apariţiei sale.Plecasem spre mirare de la Wittgensteinşi de la asocierea pe care acesta o face cumvacu sentimentul de frică: „Nu este însă exclusca popoare foarte civilizate să fie din nouînclinate spre acestă frică, iar civilizaţia lor şiconoaşterea ştiinţifică nu le pot ocroti de ea!”Frica de acum în faţa evoluţiei mult prearapide a ştiinţei şi a posibilelor sale efecteasupra culturii este oare mai motivată decâtfrica lui Shakespeare ? Este o întoarcerela mirare sau, doar un lamento căzut înderizoriu? Oricum, o mirare este fără îndoialămodul în care cultura noastră este îngrijită îninterior şi în afara graniţelor în acest vacarmgeneral de voci, tangente mai mult sau maipuţin „la cestiune”.Dacă Ministerul Culturii este încă năucitde schimbarea meteorică a miniştrilor, UniuneaScriitorilor funcţionează cu circuit închis, o altăinstituţie cu pretenţii în titulatură, I.C.R., ţine cufidelitate isonul schimbărilor. Domnul directorMarga a pus degrabă în funcţie excavatorul.Scoate „rădăcinile” şi plantează specii noi,mai legal, mai pe lângă lege. Experienţa sa întrecerile prin ministere (al Educaţiei Naţionale,al Externelor) i-a fost de folos. A aflat că nimeninu dă socoteală de nimic. Acuma, reduse orfi ele fondurile ICR, dar, ceva, ceva, se maigăseşte. Atitudinea sa dă prilej Franţei să neacuze prin vocea lui Pierre Philippe Jandinde „o memorie post comunistă dureroasăpe care Franţa a cunsocut-o după regimulcolaboraţionist de la Vichý sau războiul dinAlgeria” (revista Colegiului Internaţional deFilosofie „Rue Descartes”).Chiar pe mai sus citatul Malraux, Franţanu l-a iertat de a fi procedat la „intervenţiastatului în fenomenele artistice şi literare,folosind mijloace bugetare pentru producereaoperelor culturale, fapt care a condus la olimitare a spontaneităţii şi originalităţii în viaţaculturală a Franţei” (Wikipedia).Mijloace foarte... bugetare foloseşteşi I.C.R. Nu ştiu ce fel de mirare ne-ar trezi,când se pare că toate mirările, afară de celede început, pălesc pe măsură ce somnulsuficienţei este mai dulce şi mai adânc. Oconsolare, ce-i drept amară, tot s-ar găsi înparadisul mioritic. Ştiinţa nu ne-a sufocat chiarpână la izvoarele primitivismului. Seminţelemirării găsesc încă terenuri virgine unde să-şihrănească germenii.La Jijila, Jud. Tulcea (cine n-a trecutprin Jijila ar trebui să treacă dacă vrea să vadăcum arată începutul de lume) sătenii suntterorizaţi de vrăjitoriile babei Cloşca, făcătoareşi desfăcătoare de destine, iar mercurul umblădeşănţat pe uliţe chiar în miezul zilei. TVR 3oferă generos spaţiu senzaţionalului reportaj,cu umerii gârboviţi probabil de povara preluatăîmpreună cu TVR 1 şi TVR 2 de la canalulCultural.La Timişoara, de sărbătoareaBobotezei, se sfinţeşte apa de la robinete.Temeinic, începând de la bazinele decolectare, decantare etc. Azi la Timişoara,mâine... cine ştie, că România, nu mai este unsecret, se află deja în graţiile divine.www.oglindaliterara.roPaul Zarifopoltrata în 1929„Raportul radiofonieicu literatura”(Adevărul literar şiartistic nr. 439, 5mai): „Dar putemprevedea şi alteschimbări pe careradiofonia le vaaduce în tehnicaliterară. E vorba deconcurenţa pe careradiofonul o va facecetitului. Cartea,broşua, revista, pânăşi atotputerniculziar vor fi degradateîncetul cu încetul,până la suprimare,poate... Ar trebuiînainte de a vă spuneaceasta, să vă atragatenţia să goniţicopiii din cameraîn care ascultaţiradiofonul. Copiiisunt înclinaţi, închipul cel mai naturalspre analfabetism şinu e bine să audăei profeţii despreanalfabetismul rafinatşi total, pe care ni-lvor aduce progreseletehnice ale civilizaţieiviitoare”.8851