Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţion<strong>al</strong>e<strong>de</strong>ducem din faptul că pentru un bun am cheltuit 1 milion <strong>de</strong> lei, iar pe un <strong>al</strong>tul 700.000<strong>de</strong> lei concluzia că primul bun este mai apreciat <strong>de</strong>cât cel <strong>de</strong>-<strong>al</strong> doilea. Aşadar, nicimăcar la nivelul individului o sumă mai mare <strong>de</strong> bani cedată pentru cumpărarea unuibun nu indică poziţia superioară atribuită acestui bun comparativ cu un <strong>al</strong>t bun pentrucare s-a cheltuit o sumă mai scăzută <strong>de</strong> bani. Acest lucru se explică foarte simplu: săpresupunem că individul în cauză este dispus să plătească pentru primul bun 1,2milioane <strong>de</strong> lei, iar pentru <strong>al</strong> doilea bun 1,5 milioane <strong>de</strong> lei, consi<strong>de</strong>rând că cele douăbunuri şi sumele respective <strong>de</strong> bani sunt gradate pe aceeaşi scară <strong>de</strong> v<strong>al</strong>ori. Condiţiilepieţei (preferinţele celorl<strong>al</strong>ţi cumpărători şi cantitatea oferită în lumina anticipăriiproprii) sunt <strong>de</strong> aşa natură, încât el cumpără bunurile la preţurile menţionate anterior. Încazul modificării scării <strong>de</strong> v<strong>al</strong>ori, este imposibil să stabilim care bun este mai apreciat:nu avem o unitate <strong>de</strong> măsurare a satisfacţiei <strong>de</strong>rivate din consumul bunurilor care să fieinvariabilă în timp şi spaţiu 80 .La nivelul individului, sumele <strong>de</strong> bani cheltuite pentru cumpărarea unor bunurinu pot fi utilizate, prin urmare, ca un indicator <strong>al</strong> bunăstării.La nivelul pieţei unui bun, informaţiile privitoare la bunăstarea obţinută <strong>de</strong>diferiţi indivizi din consumarea bunului respectiv sunt încă şi mai ambigue <strong>de</strong>cât cele<strong>de</strong>duse la nivelul individu<strong>al</strong>. În cazul cumpărătorului individu<strong>al</strong>, putem vorbi <strong>de</strong> o scară<strong>de</strong> v<strong>al</strong>ori <strong>de</strong>monstrată în acţiune. Cu siguranţă acest lucru nu este a<strong>de</strong>vărat la nivelulpieţei unui bun: scara <strong>de</strong> preferinţe este strâns legată <strong>de</strong> unitatea <strong>de</strong>ci<strong>de</strong>ntă, actantă –individul. Chiar dacă am grada, după un anumit criteriu, bunurile cumpărate <strong>de</strong> indivizipe piaţă, această „scară” ar fi rezultatul <strong>al</strong>egerilor individu<strong>al</strong>e întreprinse în diferitemomente <strong>de</strong> către aceste persoane, şi în nici un caz nu ar reprezenta preferinţa<strong>de</strong>monstrată a unei entităţi supraindividu<strong>al</strong>e. O <strong>al</strong>tă problemă ar fi reprezentată <strong>de</strong>criteriul utilizat pentru gradarea bunurilor dorite <strong>de</strong> către comunitate: după cantitateaschimbată, numărul <strong>de</strong> persoane ce au cumpărat bunul sau veniturile nete? Acest efortar fi inutil, din moment ce este <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> manifestările individu<strong>al</strong>e <strong>al</strong>e preferinţelor.Putem afirma că acest criteriu <strong>al</strong> bunăstării – <strong>al</strong> atingerii celor mai mari veniturimonetare ca semn <strong>al</strong> satisfacerii consumatorilor – prezent frecvent atât la Mises, cât şila Rothbard, are cel mult o relevanţă istorică. Un astfel <strong>de</strong> exemplu, la Rothbard:80 Chiar dacă psihologia ar găsi o astfel <strong>de</strong> unitate <strong>de</strong> măsurare a satisfacţiei psihice, an<strong>al</strong>izaeconomică nu este afectată. Aceasta întrucât aceeaşi cantitate dintr-un bun nu produceîntot<strong>de</strong>auna aceeaşi „cantitate” <strong>de</strong> satisfacţie sau cel puţin una i<strong>de</strong>ntificabilă ex ante. Ar trebui,eventu<strong>al</strong>, să aşteptăm momentul consumului (ex post) pentru a „măsura” satisfacţia <strong>de</strong>rivată.Aceasta ne lipseşte însă <strong>de</strong> criterii ex ante pe baza cărora să acţionăm. Susţinerea i<strong>de</strong>ii căacţiunea ar fi direcţionată <strong>de</strong> cantitatea <strong>de</strong> utilitate încorporată în bunul respectiv ar fiechiv<strong>al</strong>entă cu obiectivizarea v<strong>al</strong>orii şi cu imposibilitatea explicării <strong>al</strong>egerilor diferite <strong>al</strong>eindivizilor: faptul că în prezent am preferat bunul A lui B datorită „cantităţii” mai mari <strong>de</strong>utilitate conţinută <strong>de</strong> A ar însemna că întot<strong>de</strong>auna <strong>al</strong>eg pe A şi renunţ la B. Am rămâne blocaţiîntr-un singur tip <strong>de</strong> „<strong>al</strong>egere” <strong>de</strong>terminată <strong>de</strong> cantitatea <strong>de</strong> utilitate. Mai mult, cine ar asiguraproducerea bunului celui mai dorit <strong>de</strong> către indivizi, adică cine ar fi dispus să renunţe la el pentruun <strong>al</strong>t bun (o sumă <strong>de</strong> bani) pe care îl v<strong>al</strong>orizează mai puţin? În plus, comparaţia contrafactu<strong>al</strong>ă –între <strong>al</strong>ternativa <strong>al</strong>easă şi cea mai bună opţiune la care individul a renunţat – nu ar mai aveaaceeaşi semnificaţie în acest univers <strong>al</strong> măsurabilităţii ex post a părţii vizibile a acţiunii. Găsireaunui et<strong>al</strong>on invariabil în timp şi spaţiu, <strong>de</strong> măsurare a utilităţii şi cu ajutorul căruia să agregămutilităţile unor persoane diferite nu oferă, în sine, justificarea acestei agregări. Se ridică o serie<strong>de</strong> întrebări: <strong>de</strong> ce este agregarea importantă, utilităţile căror persoane să fie agregate, poate fijustificată etic o măsură agresivă din partea statului, chiar dacă aceasta conduce prezumtiv lasporirea utilităţii soci<strong>al</strong>e? Etc.123
<strong>Revista</strong> <strong>Tinerilor</strong> Economişti„Piaţa dispune într-a<strong>de</strong>văr <strong>de</strong> un standard raţion<strong>al</strong> [<strong>de</strong> <strong>al</strong>ocare afactorilor <strong>de</strong> producţie]: cele mai ridicate venituri monetare şi cele maimari profituri, căci acestea pot fi atinse doar prin servirea maximposibilă a dorinţelor consumatorilor” 81 . [sublinierea autorului]ConcluziePrincip<strong>al</strong>a contribuţie ce a dus la o reev<strong>al</strong>uare a teoriei neoclasice amonopolului îi aparţine lui Murray Rothbard, care pune sub semnul întrebării relevanţaconceptului <strong>de</strong> preţ <strong>de</strong> monopol pe o piaţă liberă 82 . Pe aceeaşi traiectorie se înscriu şiabordările ulterioare <strong>al</strong>e lui W<strong>al</strong>ter Block şi Hans-Hermann Hoppe 83 . Nucleul dur <strong>al</strong>criticii rothbardiene se referă la lipsa criteriilor operaţion<strong>al</strong>e necesare pentrudiferenţierea preţului <strong>de</strong> monopol <strong>de</strong> preţul pieţei. Atât restrângerea comparativă aproducţiei proprii, sub presiunea exercitată <strong>de</strong> competiţia pentru achiziţionareafactorilor <strong>de</strong> producţie şi <strong>de</strong> cererea anticipată, cât şi presupunerea unei elasticităţisupraunitare a cererii <strong>de</strong>asupra preţului pieţei reprezintă caracteristici obişnuite pe piaţaoricărui bun; iar suveranitatea consumatorului, „încălcată” <strong>de</strong> către restrângereamonopolistă a producţiei, trebuie interpretată în cadrul mai larg <strong>al</strong> suveranităţiiindividului 84 . Rothbard e categoric: singura diferenţă i<strong>de</strong>ntificabilă este între preţulpieţei şi cel atins pe o piaţă pe care statul acordă privilegii speci<strong>al</strong>e unor anumitepersoane.Monopolul <strong>de</strong>vine astfel o problemă an<strong>al</strong>izabilă teoretic în condiţiile unei pieţereglementate, pe care există aşa-numitele „bariere la intrare” – în fond, privilegii <strong>de</strong>monopol –, recunoscute în principiu <strong>de</strong> teoria neoclasică, însă incorect i<strong>de</strong>ntificate.Criteriul <strong>de</strong> <strong>de</strong>partajare este etic, nu economic, acceptând implicit poziţia libertariană aautorilor citaţi, pentru care „statul este un monopol teritori<strong>al</strong> <strong>al</strong> coerciţiei – o agenţie cese poate angaja în încălcarea neîntreruptă, instituţion<strong>al</strong>izată a drepturilor <strong>de</strong> proprietateşi în exploatarea – sub forma exproprierii, impozitării şi reglementării – proprietarilorlegitimi” 85 , iar piaţa, liberă, este ansamblul schimburilor voluntare între proprietarilegitimi. În condiţiile acordării <strong>de</strong> privilegii <strong>de</strong> monopol – <strong>de</strong> pildă, tarife vam<strong>al</strong>e,licenţe, patente, etc. – regăsim consecinţele <strong>de</strong> diminuare a cantităţii şi a c<strong>al</strong>ităţiibunurilor produse în aceste condiţii, cu sporirea preţului pe piaţă.81 Murray Rothbard, Man, Economy, and State, Ludwig von Mises Institute, Auburn, Ala., 1993,p. 657.82 Vezi Murray Rothbard, Man, Economy, and State, Ludwig von Mises Institute, Auburn, Ala.,1993, cap. 10, p. 560-660.83 Vezi W<strong>al</strong>ter Block, „Austrian Monopoly Theory – A Critique”, în Journ<strong>al</strong> of LibertarianStudies, 1977, 1(4), p. 271-279; Hans-Hermann Hoppe, The Theory of Soci<strong>al</strong>ism and Capit<strong>al</strong>ism,Kluwer Aca<strong>de</strong>mic Publishers, Boston, 1989, cap. 9 şi „Review of Man, Economy, and Liberty”,în Review of Austrian Economics, 4,1990, p. 249-263.84 Murray Rothbard, Man, Economy, and State, Ludwig von Mises Institute, Auburn, Ala., 1993,cap. 10, p. 560-660.85 Hans-Hermann Hoppe, „The Politic<strong>al</strong> Economy of Monarchy and Democracy, and the I<strong>de</strong>a ofa Natur<strong>al</strong> Or<strong>de</strong>r”, în Journ<strong>al</strong> of Libertarian Studies 11(2), p. 94-121, p. 94. Traducere în limbaromână <strong>de</strong> Diana Costea, „Economia politică a monarhiei şi <strong>de</strong>mocraţiei şi i<strong>de</strong>ea ordiniinatur<strong>al</strong>e”, www.misesromania.org.124