Revista Tinerilor EconomiÅti - Centru E-learning de Instruire al ...

More documents

Recommendations

Info

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleamintire în cele două state. Mai mult, cele două au reuşit să convingă majoritateacalificată a miniştrilor de finanţe din Consiliul UE să treacă procedura de sancţionare aacestora pe linie moartă, fapt care a stârnit nemulţumirea Comisiei Europene care a datimediat în judecată Consiliul de miniştri la Curtea Europeană de Justiţie (CEJ).Deşi CEJ a dat verdictul potrivit căruia Consiliul a îngheţat în mod ilegal PDE,Consiliul a păstrat în continuare dreptul de a nesocoti propunerile Comisiei, în sensul căacesta din urmă rămânea în continuare cu dreptul de a formula politicile privind celedouă instrumente – PDE şi PSC –, dar Consilul păstra prerogativele aplicării acestora,fapt interpretat ca o victorie relativă a autorităţilor franceze şi germane.Table no. 1 Îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală în UE-10 la nivelul lui2004TaraRatainflaţiei(Aug 2003-Aug 2004)Deficitbugetar 2003(% PIB)Datoriapublică 2003(% PIB)Stabilitatearatei de schimbCipru 2.1 nu nu nu daCehia 1.8 nu da nu daEstonia 2.0 da da nu daUngaria 6.5 nu da nu nuLetonia 4.9 da da nu daLituania -0.2 da da nu daMalta 2.6 nu nu nu daPolonia 2.5 nu nu nu nuSlovacia 8.4 nu da nu daSlovenia 4.1 da da nu daSursa: Convergence Report 2004Rata dobânziipe termenlungAntanta nefericită franco-germană şi eludarea PactuluiDeparte de a fi excesiv de rigid, PSC rămâne un aranjament pe care l-am puteaconsidera destul de “tolerant”, în sensul că pretinde echilibrarea pe termen mediu abugetelor naţionale, lăsând loc, în momente “delicate”, forţării rezervei de toleranţă de3%. Numai că în ceea ce le priveşte cel puţin pe Germania şi Franţa, comportamentul afost considerat “way beyond tolerrance”, ele depăşind sistematic în ultimii ani plafonul.Succint, motivaţia abaterii franco-germane. De o bună bucată de vreme,economiile franceză şi germană au tot dat semne de nervozitate. Reţetele de creştereeconomică şi implicit de pace socială, în mare parte similare, imaginate de decidenţiipolitici din cele două vechi state membre ale UE, au fost în genere nefericit alese,făcând parte din registrul intervenţionismului paralizant, al protecţionismului naţional şial asistenţei publice costisitoare (şi parazitare) de tip Welfare State. 91Franţa: cheltuieli guvernamentale ce consumă jumătate din economie, aproapeo mie de firme în care statul are pachetul de control, un ştat de plată public pe care91 Într-un articol intitulat The Franco-German Alliance Against Market Freedom, Grant M.Nulle, cercetător asociat la Ludwig von Mises Institute din SUA, face un succint profil celordouă economii europene la nivelul anului 2005.129
Revista Tinerilor Economiştifigurează unul din cinci angajaţi, o piaţă a muncii sclerotică apărată cu străşnicie desindicate puternice. Le acompaniază o rată relativ ridicată a şomajului – aproximativ de10% din populaţia activă. Peste toate aceste neajunsuri tronează falnic, între alte oferteale statului, un sistem al asigurărilor sociale, precum şi unul al asigurărilor de sănătate,nesustenabile şi îndatorate până peste poate.Germania: creşterea economică anemică, sub jumătate din media Uniunii, şi unvenit pe cap de locuitor mai mic decât media din UE, marchează coordonatele uneisituaţii şi mai grave decât la vecinii de peste Rin. Un şomaj în creştere cifrat la 10,5%,împreună cu o serie de legi care fac dificilă şi angajarea, dar şi concedierea lucrătorilor,o influenţă excesivă a sindicatelor şi niveluri confiscatoare ale taxării, dau nota unuimediu de afaceri stânjenitor pentru comerţ 92 . Mai mult, şi ca o ilustrare a ineficienţeicheltuielilor publice pe fondul unui grad excerbat de fiscalitate şi reglementare, suntcele 1500 de miliarde transferate din Vest în Est cu prilejul reunificării din 1990.Ţintele acestei infuzii de bani şi a exportului de reglementare, deşi relativ mai mic faţăde situaţia preexistentă, au fost ratate cu brio. Şomajul este de două ori mai mare în Estca în Vest, iar creşterea economică de-a dreptul discretă.Consecinţele unui astfel de model sunt cele clasice. Acolo unde există sistemepublice de pensii şi asigurări sociale caracterizate prin contribuţii sociale spoliatoare –pentru plătitorii de impozite – şi prin asistenţă şi pensii generoase, ultimele la vârstelegale de pensionare prematur fixate – pentru consumatorii de impozite –, există şistimulente adverse muncii. Oamenii vor fi motivaţi să renunţe la viaţa activă pentrusponsorizările de la stat, oricât de nemţi ar fi ei. În plus, o mişcare sindicală puternicăpoate duce la impunerea unei legislaţii restrictive faţă de relaţia contractuală liberădintre angajat şi angajator, urcând costurile angajării, ducând la şomaj şi rigidizândsuplimentar piaţa muncii. Şomajul provocat, dar şi “stimulat”, plus efectele perverseasupra reînnoirii demografice au făcut ca sistemul asistenţial public german să deaconstant pe afară în ultimii ani, sub forma deficitelor în bugetul public. 93Cazul celor două ţări este unul de manual. «Adoptarea euro şi politicamonetară relativ sănătoasă («restrictivă») a BCE au făcut ca şomajul să atingă cotealarmante în cele două ţări (şi nu numai). A devenit evident că fără înlăturarearigidităţilor generate de reglementarea pro-sindicală a pieţei muncii, fără diminuareaextraordinarei poveri fiscale, fără reforme substanţiale într-un cuvânt, stagnereaeconomică e soarta economiilor Franţei şi Germaniei», se afirmă, pe bună dreptate,într-un studiu publicat de Institutul European din România, dedicat investigării92 Câteva repere: în Germania, săptămâna de lucru a ajuns prin lege în unele industrii la 35 deore; un an are garantate prin lege în jur de şase săptămâni de vacanţă plătită; viaţa activă adevenit, prin lege, din ce în ce mai scurtă, foarte puţini dintre germanii peste 60 de ani mailucrând în prezent.93 Reformele care s-au vehiculat în cele două ţări – «Agenda 2010» a lui Schroeder şi, respectiv,«Agenda 2006» a lui Raffarin – , nu au făcut decât să zgârie suprafaţa problemelor în loc să sapedupă cauze profunde. Economiile celor două ţări au rămas la fel de dependente decomportamente vicioase ca impozite ridicate sau reglementari pro-sindicale. Şi peste toate,eterna viziune keynesiană: guvernul este cel care trebuie să asigure reglajul fin al economiei. Înaces caz, al instalării unui recul al creşterii, acesta este ţinut să compenseze acest presupusdezechilibru, prin manipularea cheltuielilor şi a deficitelor sale (în practică, prin sporirea lor)!130
Page 3:
COLEGIUL DE REDACŢIE:Numele şi pr
Page 9 and 10:
Revista Tinerilor Economişti8
Page 11 and 12:
Revista Tinerilor EconomiştiThe pe
Page 13 and 14:
Revista Tinerilor EconomiştiREFERE
Page 15 and 16:
Revista Tinerilor EconomiştiMODERN
Page 17 and 18:
Revista Tinerilor EconomiştiBecaus
Page 19 and 20:
Revista Tinerilor Economiştiof the
Page 21:
Revista Tinerilor EconomiştiASSESS
Page 24 and 25:
Secţiunea Finanţe - Contabilitate
Page 26 and 27:
Page 28 and 29:
27Secţiunea Finanţe - Contabilita
Page 30 and 31:
Page 32 and 33:
Page 34 and 35:
Page 36 and 37:
Page 38 and 39:
Page 40 and 41:
Page 42 and 43:
Page 44 and 45:
Page 46 and 47:
Page 48 and 49:
Page 50 and 51:
Secţiunea Management - Marketing -
Page 52 and 53:
Page 54 and 55:
Page 56 and 57:
Page 58 and 59:
3. SWOTSecţiunea Management - Mark
Page 60 and 61:
Page 62 and 63:
Page 64 and 65:
Page 66 and 67:
Page 68 and 69:
Page 70 and 71:
Page 72 and 73:
Page 74 and 75:
Page 76 and 77:
Page 78 and 79:
Secţiunea Teorie economică - Rela
Page 80 and 81: Secţiunea Teorie economică - Rela
Page 142 and 143: Secţiunea Statistică - Informatic
Page 180 and 181:
Secţiunea Statistică - Informatic
Page 182 and 183:
Page 184 and 185:
Page 186 and 187:
Page 188 and 189:
Page 190 and 191:
Page 192 and 193:
Page 194 and 195:
Page 196 and 197:
Page 198 and 199:
Page 200:
show all

Revista Tinerilor EconomiÅti - Centru E-learning de Instruire al ...

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?

Revista Tinerilor EconomiÅti - Centru E-learning de Instruire al ...