Revista Tinerilor Economişti - Centru E-learning de Instruire al ...

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleProprietatea era un subiect preferat al doctrinei liberale, subiect care a datnaştere la numeroase confruntări de opinii între liberali şi oponenţii acestora. O disputăpe marginea acestui subiect s-a desfăşurat între liberalism şi socialism, dispută care adiferenţiat şi aceste două doctrine.Spre exemplu, deosebirea dintre doctrina liberală şi doctrina socialistă consta înfaptul că liberalii concepeau progresul social doar în cadrul generat de existenţaproprietăţii private, în timp ce socialiştii militau pentru desfiinţarea proprietăţii private,considerând progresul posibil doar în cadrul economic şi conceptual dat proprietateacomună. Liberalii au acceptat toate formele de proprietate – atât proprietatea mixtă, câtşi cea de stat sau cooperatistă – în funcţie de necesităţile sociale, fără a renunţa nici unmoment la ideea că aceste noi forme de proprietate trebuiau să se situeze în cadrulconceptual generat de proprietatea privată. Proprietatea privată a stat la baza doctrineiliberale din punct de vedere teoretic şi practic.În strânsă legătură cu proprietatea, exproprierea – ce impieta asupra dreptuluide proprietate – era văzută de liberali ca un act benefic, de progres social, situându-se încadrul ideii de proprietate privată. Exproprierea era considerată doar o nouă formă derepartiţie a proprietăţii individuale la nivel social. 40Tot din perspectiva proprietăţii a fost abordată şi naţionalizarea subsolului. 41Astfel naţionalizarea subsolului nu părăsea limitele doctrinei liberale, deoarecemenţinerea ideii de proprietate privată nu impune şi forma sub care apare în practică.Limitele proprietăţii private pot fi largi sau înguste, aşa încât de-a lungul timpului sferade cuprindere a noţiunii de proprietate privată a variat neîncetat.c. Cel de-al treilea principiu se referea la libertatea de acţiune a agenţiloreconomici, care nu era îngrădită – din punct de vedere teoretic – decât de limiteleimpuse de realizarea propriilor interese. Conform unei asemenea abordări agenţiieconomici aveau posibilitatea manifestării libere doar într-un regim social, economic şipolitic constituit pe principiile democraţiei şi libertăţii.Cum am mai arătat, liberalismul se orienta, în acţiunile sale, înspre creareaprogresului economico-social. Mai mult, doar într-un regim democratic se poate ajungela progres, deoarece procesul democratic presupune libertatea de exprimare aindivizilor.Liberalismul vedea în democraţie calea optimă de a-şi îndeplini scopurile,deoarece un regim nedemocratic şi demagogic nu putea decât să ducă la estompareamanifestărilor de natură a duce o societate înspre progres. 42 Pentru ca un regimdemocratic să funcţioneze şi să dea rezultate, era nevoie de existenţa, în interiorul său, aarmoniei sociale. De altfel, armonia socială a fost o condiţie fundamentală pentru areuşi punerea în practică a conceptelor doctrinei liberale.La armonie socială se ajungea doar prin ordine. Liberalismul respingeadezordinea de orice natură ar fi ea. În acest context, liberalii români se opuneauconceptului luptei de clasă, considerând că înfăptuirea revendicărilor social-economiceale unei clase se realizau doar armonizându-le cu interesele legitime ale celorlalte clase.Doctrina liberală, în Doctrinele partidelor politice, Editura Garamond, Bucureşti, 2000,pag.144.40 Vezi, G. N. Leon, Dreptul de expropriere, Tipografia Dacia, Iaşi, 1918, pag.5-741 Vezi G. N. Leon, Economie politică şi politică economică, Bucureşti, 1943, pag.303-31342 I. G. Duca, Op. cit, pag.14591