REPORTAJVedere dinLedraNu departe de România,doar la două ore şi ceva dezbor cu orice cursă, se aflăCipru. Nu am avut timp,curiozitate şi dispoziţie pânăacum nici măcar să vizitezaceste locuri, dar un programeuropean – Grundtvig,Învăţare de-a lungul întregiivieţi, Elderly Memories –câştigat împreună cu alţişapte parteneri din tot atâteaţări mi-a dat posibilitatea săajung la Nicosia şi Larnaca. Osurpriză de proporţii pe carevreau să v-o împărtăşesc şidumneavoastră.Georgeta Adam O seară de noiembrie peaeroportul Larnaca. Suntemaşteptaţi de o tânără doamnă, Ştefania, taximetristă,şi pornim spre hotelul Flamingo din apropiere. Esteromâncă din Iaşi şi s-a stabilit aici de 13 ani prin căsătorie.La recepţia hotelului, o altă româncă, Andreea, estepregătită să ne întâmpine cu sfaturi şi o vorbă bună.Vom afla apoi că şi Adrian, tânărul de la bar este român,şi Roxana, colega lui, şi şeful noului aeroport dinLarnaca şi mulţi alţii... O ţară ospitalieră care le oferălocuri de muncă multor tineri din Galaţi, Deva, Iaşi şi deprin alte oraşe care au găsit aici posibilitatea de a a-şicâştiga existenţa – sigur, nu e un Paradis pentru toţi...În avionul de întoarcere m-am învecinat cu o tânărăromâncă care are un copil acasă şi se întorcea să-l vadă.Îl cresc părinţii, pentru că mariajul ei n-a reuşit, este aicio dramă ascunsă bine prin multe brăţări ieftine pe mâini,inele, pantaloni moderni cât mai sofisticaţi... Doar vineînapoi în ţară din străinătate, nu trebuie lumea să ştie căpoate îi este greu pe acolo...Cipru, o ţară europeană conştientă că trebuie sămeargă înainte, că turismul este poate unica avere pecare o mai are. Nicosia este singurul oraş din Europaîmpărţit în două – jumătate e sub stăpânire turceascăşi cealaltă independentă, acum integrată în UniuneaEuropeană, după ce în 2004 ciprioţii au ratat şansa de a seunifica prin referendum ONU. Din turnul Muzeului Ledravedem oraşul despărţit de linia verde care păstreazăîn el taine străvechi şi drame contemporane. Cum ar ficea a bisericilor creştine distruse de turci despre carene vorbesc mereu partenerii noştri ciprioţi din AsociaţiaEuroculture. Dar ei ne mai spun şi despre schimbărileclimaterice ireparabile din insulă începute încă de pevremea romanilor, când aceştia au tăiat pădurile verzipentru corăbii; păduri care niciodată nu s-au mai pututreface, iar clima s-a schimbat, fiind puternic legatăde acest circuit al naturii şi al atmosferei... De aicis-a extras cupru încă din antichitate, iar cuptoarelepentru decantarea acestuia erau încălzite tot cu lemnulpădurilor... Cipru nu mai are azi păduri nici cât pentruuna mai mică, să spunem cea din faţa casei noastredin Ciolpani... Un avertisment pentru căpcăunii de la noicare pregătesc României un destin similar.Ospitalitatea cipriotă binecunoscută nu mai esteastăzi la modă – scrie Robert Bulmer în ghidul săuturistic. El a trăit destui ani în această insulă ca englezşi a scris mai multe cărţi despre experienţa sa. Insulaîn care s-a născut Afrodita, în care a fost înmormântatLazăr, ucenicul lui Iisus – în monumentala Biserică AgiosLazaros din Larnaca – trăieşte o palpitantă modernizare,7570 www.oglinda<strong>literara</strong>.rodespre care ne convingem parcurgând una dintre celeşase autostrăzi ale insulei şi plimbându-ne pe străzileNicosiei plină de blocuri construite în ultimele zeci deani, după războaie care au ras tot ce era vechi, ca într-oluptă împotriva memoriei materiale... Vizităm şi un centrude artizanat construit cu finanţare ONU, probabil unuldin multele, pentru că Cipru oferă la tot pasul produse„tradiţionale” confecţionate industrial... Restaurantelesunt pregătite permanent de fiesta, aşa că în primaseară, apoi încă o dată, participăm şi noi la asemeneafestinuri cu momente de muzică şi dans! Aşa am înţelesmai bine sintagma din anunţurile-capcană „angajezdansatoare în Cipru”! Pentru că Elena, dansatoarea dinRomânia (evident mai dezbrăcată şi fără mari talente, cuforme mai degrabă de bucătărească decât de balerină)a prestat un număr la „Flamingo”, apoi, după şoaptela urechile patronului gras cât două butoaie, şi-a luatrecuzita în două sacoşe şi a plecat la altă seară festivă,tradiţională, la un alt restaurant de pe malul mării dinLarnaca...În ultimele săptămâni am călătorit, datorităprogramelor europene în care sunt antrenată prinAsociaţia Jurnalistelor din România, în Franţa, Portugaliaşi Cipru. Ce mi-a plăcut mai mult şi mai mult? „Vorbadulce românească”, bunul nume al tinerilor româniplecaţi de acasă în căutarea unui loc de muncădescoperiţi la Larnaca. Adrian, barmanul, se pricepe şi laaerul condiţionat din camere, şi la încălzitul piscinei şi laaranjatul meselor. Face de toate şi este prietenos, nu arenici un fel de ţâfnă supărătoare ca la mulţi conaţionali deainoştri. Într-un magazin din Lisabona o doamnă întredouă vârste mi-a spus, auzindu-mă vorbind româneşte:„Ce dulce e vorba românească de acasă, Doamne, ce dormi-e de casă...” Se ducea spre serviciu şi tocmai ne-aîntâlnit pe noi cu bucurie şi oarecare nostalgie...Îmi consult impresiile notate în zilele petrecute înCipru: în timp ce Europa se perpeleşte în tigaia soluţiilorpentru vecina Grecia, aici e un sentiment de vacanţă trăitdin plin. Majoritatea celor angajaţi sunt români (barmani,cameriste, ospătăriţe, recepţionere, dansatoare, şoferi).Ciprioţii par programaţi pe distracţie şi se fixeazădeparte de problemele lumii dezlănţuite; distrugereabisericilor este o problemă traumatizantă, mereu adusăîn discuţie în toate zilele petrecute aici de către KleanthisSymionides, partenerul la invitaţia căruia am venit aici,în Cipru. Programul nostru este tratat cu seriozitate,diseminat, bine mediatizat; deşi oraşul Nicosia nu esteprea mare, şi drumurile sunt bune (exceptând cele dinvechile cartiere), traficul este turbat, sufocant; în fiecarezi sunt blocaje, astfel că 1 km este parcurs şi în douăore; se caută soluţii pentru a se evita acest stres zilnic.Cine sunt turiştii întâlniţi aici, la Larnaca? Români veniţiprin programe ieftine, oferte turistice de sezon (chiar eumi-am întâlnit aici o colegă din Radio...)Iată o şansă a acestui program european de formaremulticulturală de-a lungul întregii vieţi: am văzut Cipruacasă la el, într-un anotimp încă deschis turismului. Oţară care numără cam 895.000 de locuitori şi are osingură bogăţie în exploatare: 340 km de ţărm de mareşi 3.350 de ore de soare pe an, astfel că aici vin anual2,75 milioane de turişti. Sunt sigură că veţi gândi că nucunosc altă mare bogăţie a acestei ţări: sistemul bancar!De la televizor aflu că aici sunt diverse paradisuri fiscale,printre care acele off shore care permit multora să sesustragă rigorilor fiscale româneşti, de pildă. Partenerulnostru este funcţionar într-o bancă, are cinci copii, osoţie profesoară de liceu şi este un om care luptă pentruvalorile culturale distruse în ţara lui. Este drept că mulţiromâni lucrează şi în băncile cipriote, am aflat asta de latatăl unei specialiste care a fost recrutată imediat dupăabsolvire din România cea darnică cu resursele ei umanebine pregătite. Promit că într-un viitor apropiat să aflumai multe amănunte despre ce înseamnă „Paradis fiscal”.Deocamdată această vedere are probabil şi necunoscute.Luaţi-o aşa cum este şi puneţi în ea sentimente şièexperienţe, noi date care s-o personalizeze!9 noiembrie 2011
Alexandra Beatrice MARCUELEVĂ CLASA A XII-APARTICIPANTĂ LA CONCURSULDE ESEURI „ROMÂNIA MEA” –PNL VASLUI 2011ROMÂNIA MEA:„DE CE TE VREAU?”ADNOTĂRICând spun: „România”, măduce gândul la un colţ unic al globuluipământesc, în care poţi găsi aproapetotul: mare, munţi, râuri, câmpii... Lucrurisublime, dar şi insolite, uneori.Vieţile mai multor milioane desuflete sunt împletite cu viaţa mea, înlimitele unui loc ce duce greu povaraistoriei, cu permanenta speranţă laun viitor strălucit. Nu e doar un spaţiuRomânia mea, ci şi o perioadă de timppe care nu aş putea şi nu vreau să-lpetrec în altă parte. Dacă s-ar întâmplaasta, m-aş simţi un copac ce-şi pierderădăcinile. Îmi iubesc România fiindcă,cred eu, nici ea nu poate exista fărămine, aşa cum eu nu pot fără ea şi îmiplace interdependenţa asta. Mă bucurcă am ocazia să profit de ce e preţiosşi e creat de România şi-i mulţumescpentru asta.România mea! Stau adeseori şimă gândesc ce mă determina să rămânaici? Acasă! De ce continui să îţi învăţlimba, de ce nu îmi doresc să plec şi săuit de tine? Nu este zi să nu aud că încăSA NE CUNOASTEM…Mariana Vicky VârtosuŞapte decembrie 2011.Zi de primavarǎ autenticǎ. Rǎspundeminvitaţiei doamnei profesor Marcela Ghiuţǎ şi, deschidem porţileinimilor noastre spre inimile tinerilor elevi,curioşi sǎ ne cunoascǎ.Astfel,Grupul Şcolar G.G.Longinescu din Focşani,prin bunǎvoinţaşi la invitaţia doamnei Marcela Ghiuţǎ, profesor de limba şiliteratura românǎ,a avut drept oaspeţi câţiva scriitori vrânceni(unii reconoscuţi,consacraţi,alţii mai puţin). Au rǎspuns invitaţieiscriitorii Gheorghe Andrei Neagu şi Ştefania Oproescu membriai Uniunii Scriitorilor/filiala Bacǎu, Ioan Dumitru Denciu membrual Uniunii Scriitorilor/Bucureşti,Mariana Vicky Vârtosu preşedintaLigii Scriitorilor din România/filiala Vrancea,Constanţa Cornilǎmembrǎ LSR/filiala Vrancea şi Ionel Mony Constantin membrucineva a mai plecat, nu este zi în caresă nu aud că cineva îşi doreşte să pleceşi să nu se mai întoarcă. Eu de ce nuvreau? Răspunsul la toate întrebărilecare îmi inundă mintea este că „teiubesc”. E adevărat, Românie, eu chiarte iubesc! Ştiu că sunt o persoană destulde puternică şi mă pot adapta în oricesituaţie, dar cum să pot sta deoparte demicuţele dealuri pe care alergam cânderam copil? Cum aş putea uita şi lăsa,departe, sunetul doinelor cântate lafluier sau la frunză, chiar de către tatălmeu?Indiferent de problemele prin caretrece România, indiferent de aşa-zisaimagine proastă care este asociatăRomâniei, eu sunt mândră că m-amnăscut aici. Sunt mândră că fac partedintr-un neam care, deşi a fost cotropitşi exploatat zeci de ani, continuă săţină capul sus şi să meargă înainte. Cepoate fi mai frumos decât doinele luiZamfir, sau glasul lui Tudor Gheorgheîn noaptea de ajun a Crăciunului, atuncicând toate casele sunt înmiresmate dewww.oglinda<strong>literara</strong>.rocozonacul gata scos din cuptor? Oaretoţi banii din lume pot înlocui fericireacare te cuprinde atunci când îţi vizitezibunicii care încă mai stau într-o casă dechirpici, construită cu propriile mâini?Oare pot înlocui zâmbetul bunicilor dinzilele frumoase de iarnă atunci cândbunica face plăcinte iar bunicul te ţinelângă o sobă şi iţi spune poveşti dintinereţe de la horile din sat?De ce să plec eu de aici? Totuşi,dacă n-ar fi România trei palme scumpede pământ, de ce se bat şi s-au bătutatâţia pentru ea?al Ligii Scriitorilor vrânceni. În prezenţa unui numǎr de elevi dinultimii ani de liceu, scriitorii sus-amintiţi s-au prezentat, citinduledin creaţiile proprii,într-un dialog neregizat.Şi, dacǎ poetaConstanţa Cornilǎ a reusit sǎ-şi recite versurile, mai mult, areprodus Scrisoarea lui Lucian Blaga,noi,ceilalţi am citit din cǎrţileproprii cu mai mult sau mai puţin talent.Sa ignorǎm rǎguşeala,tusea, junghiul…chiar daca ar fi al timpului din poezia ConstanţeiCornilǎ.. Iatǎ ce spune scrisoarea lui Blaga: ,, Nu ţi-aş scrie poatenici acum acest rând/dar cocoşii au cântat de trei ori în noapte/şia trebuit sǎ strig:/ Doamne, Doamne,de cine m-am lepǎdat?/Sântmai bǎtrân decât tine, mamǎ/ ci tot aşa cum mǎ ştii:/ adus puţinde umeri/şi plecat peste întrebǎrile lumii/Nu ştiu nici azi pentru cem-ai trimis în luminǎ/Numai ca sǎ umblu printre lucruri/şi sǎ le facdreptate spunându-le/ care-i mai adevǎrat şi care-i mai frumos?/Mâna mi se opreşte:e prea puţin/Glasul mi se stinge: e prea pţin/De ce m-ai trimis în lumina,Mamǎ/ de ce m-ai trimis?/ Trupulmeu cade la picioarele tale/greu ca o pasǎre moartǎ/,, Aceastǎpoezie aş considera-o laitmotivul întâlnirii. Tema fiind de fapt,un subpunct al proiectului Caravana lecturilor frumoase,lecturaca o terapie, temǎ justificatǎ prin efectul produs .Sânt absolutconvinsa cǎ, lumina la care se referǎ Lucian Blaga s-a aprinsprintre aceşti copii, fie doar şi numai cât o luminiţǎ. Şi,pentru cǎ,,dialogul,, nostru poetic,slalom printre modalitǎţi de exprimare(poezie satiricǎ,filozoficǎ,fabulǎ, ori vers alb) a avut prizǎ latinerii ascultǎtori,ca semn al trecerii noastre prin acest puncteducaţional,am dǎruit bibliotecii şcolare câteva din volumelenoastre.Îndemnul? Aveţi talent, încercaţi! Sâteţi încurajaţi?Exersaţi! Vreţi îndrumǎri şi pǎreri, frecventaţi cenaclul DuiliuZamfirescu, unde veţi fi primiţi cu braţele deschise. Apropos delaitmotivul întâlnirii: acest drum anevoios spre luminǎ, sugestivtrasat de Lucian Blaga, vǎ întreb, ar încerca, oarecine… sǎ-istingǎ lumina? Aud o şoaptǎ timidǎ: Calculatorul?!...Va reuşi?...Mulţumim doamnei Marcela Ghiuţǎ, profesor de limba şi literaturaromânǎ şi, domnului Ştefan Moraru, director al Grupului ŞcolarG.G. Longinescu în calitatea domniilor sale de gazde, pentruclipele minunate petrecute împreunǎ.7571