Aici - Oglinda literara

Alexandra Beatrice MARCUELEVĂ CLASA A XII-APARTICIPANTĂ LA CONCURSULDE ESEURI „ROMÂNIA MEA” –PNL VASLUI 2011ROMÂNIA MEA:„DE CE TE VREAU?”ADNOTĂRICând spun: „România”, măduce gândul la un colţ unic al globuluipământesc, în care poţi găsi aproapetotul: mare, munţi, râuri, câmpii... Lucrurisublime, dar şi insolite, uneori.Vieţile mai multor milioane desuflete sunt împletite cu viaţa mea, înlimitele unui loc ce duce greu povaraistoriei, cu permanenta speranţă laun viitor strălucit. Nu e doar un spaţiuRomânia mea, ci şi o perioadă de timppe care nu aş putea şi nu vreau să-lpetrec în altă parte. Dacă s-ar întâmplaasta, m-aş simţi un copac ce-şi pierderădăcinile. Îmi iubesc România fiindcă,cred eu, nici ea nu poate exista fărămine, aşa cum eu nu pot fără ea şi îmiplace interdependenţa asta. Mă bucurcă am ocazia să profit de ce e preţiosşi e creat de România şi-i mulţumescpentru asta.România mea! Stau adeseori şimă gândesc ce mă determina să rămânaici? Acasă! De ce continui să îţi învăţlimba, de ce nu îmi doresc să plec şi săuit de tine? Nu este zi să nu aud că încăSA NE CUNOASTEM…Mariana Vicky VârtosuŞapte decembrie 2011.Zi de primavarǎ autenticǎ. Rǎspundeminvitaţiei doamnei profesor Marcela Ghiuţǎ şi, deschidem porţileinimilor noastre spre inimile tinerilor elevi,curioşi sǎ ne cunoascǎ.Astfel,Grupul Şcolar G.G.Longinescu din Focşani,prin bunǎvoinţaşi la invitaţia doamnei Marcela Ghiuţǎ, profesor de limba şiliteratura românǎ,a avut drept oaspeţi câţiva scriitori vrânceni(unii reconoscuţi,consacraţi,alţii mai puţin). Au rǎspuns invitaţieiscriitorii Gheorghe Andrei Neagu şi Ştefania Oproescu membriai Uniunii Scriitorilor/filiala Bacǎu, Ioan Dumitru Denciu membrual Uniunii Scriitorilor/Bucureşti,Mariana Vicky Vârtosu preşedintaLigii Scriitorilor din România/filiala Vrancea,Constanţa Cornilǎmembrǎ LSR/filiala Vrancea şi Ionel Mony Constantin membrucineva a mai plecat, nu este zi în caresă nu aud că cineva îşi doreşte să pleceşi să nu se mai întoarcă. Eu de ce nuvreau? Răspunsul la toate întrebărilecare îmi inundă mintea este că „teiubesc”. E adevărat, Românie, eu chiarte iubesc! Ştiu că sunt o persoană destulde puternică şi mă pot adapta în oricesituaţie, dar cum să pot sta deoparte demicuţele dealuri pe care alergam cânderam copil? Cum aş putea uita şi lăsa,departe, sunetul doinelor cântate lafluier sau la frunză, chiar de către tatălmeu?Indiferent de problemele prin caretrece România, indiferent de aşa-zisaimagine proastă care este asociatăRomâniei, eu sunt mândră că m-amnăscut aici. Sunt mândră că fac partedintr-un neam care, deşi a fost cotropitşi exploatat zeci de ani, continuă săţină capul sus şi să meargă înainte. Cepoate fi mai frumos decât doinele luiZamfir, sau glasul lui Tudor Gheorgheîn noaptea de ajun a Crăciunului, atuncicând toate casele sunt înmiresmate dewww.oglindaliterara.rocozonacul gata scos din cuptor? Oaretoţi banii din lume pot înlocui fericireacare te cuprinde atunci când îţi vizitezibunicii care încă mai stau într-o casă dechirpici, construită cu propriile mâini?Oare pot înlocui zâmbetul bunicilor dinzilele frumoase de iarnă atunci cândbunica face plăcinte iar bunicul te ţinelângă o sobă şi iţi spune poveşti dintinereţe de la horile din sat?De ce să plec eu de aici? Totuşi,dacă n-ar fi România trei palme scumpede pământ, de ce se bat şi s-au bătutatâţia pentru ea?al Ligii Scriitorilor vrânceni. În prezenţa unui numǎr de elevi dinultimii ani de liceu, scriitorii sus-amintiţi s-au prezentat, citinduledin creaţiile proprii,într-un dialog neregizat.Şi, dacǎ poetaConstanţa Cornilǎ a reusit sǎ-şi recite versurile, mai mult, areprodus Scrisoarea lui Lucian Blaga,noi,ceilalţi am citit din cǎrţileproprii cu mai mult sau mai puţin talent.Sa ignorǎm rǎguşeala,tusea, junghiul…chiar daca ar fi al timpului din poezia ConstanţeiCornilǎ.. Iatǎ ce spune scrisoarea lui Blaga: ,, Nu ţi-aş scrie poatenici acum acest rând/dar cocoşii au cântat de trei ori în noapte/şia trebuit sǎ strig:/ Doamne, Doamne,de cine m-am lepǎdat?/Sântmai bǎtrân decât tine, mamǎ/ ci tot aşa cum mǎ ştii:/ adus puţinde umeri/şi plecat peste întrebǎrile lumii/Nu ştiu nici azi pentru cem-ai trimis în luminǎ/Numai ca sǎ umblu printre lucruri/şi sǎ le facdreptate spunându-le/ care-i mai adevǎrat şi care-i mai frumos?/Mâna mi se opreşte:e prea puţin/Glasul mi se stinge: e prea pţin/De ce m-ai trimis în lumina,Mamǎ/ de ce m-ai trimis?/ Trupulmeu cade la picioarele tale/greu ca o pasǎre moartǎ/,, Aceastǎpoezie aş considera-o laitmotivul întâlnirii. Tema fiind de fapt,un subpunct al proiectului Caravana lecturilor frumoase,lecturaca o terapie, temǎ justificatǎ prin efectul produs .Sânt absolutconvinsa cǎ, lumina la care se referǎ Lucian Blaga s-a aprinsprintre aceşti copii, fie doar şi numai cât o luminiţǎ. Şi,pentru cǎ,,dialogul,, nostru poetic,slalom printre modalitǎţi de exprimare(poezie satiricǎ,filozoficǎ,fabulǎ, ori vers alb) a avut prizǎ latinerii ascultǎtori,ca semn al trecerii noastre prin acest puncteducaţional,am dǎruit bibliotecii şcolare câteva din volumelenoastre.Îndemnul? Aveţi talent, încercaţi! Sâteţi încurajaţi?Exersaţi! Vreţi îndrumǎri şi pǎreri, frecventaţi cenaclul DuiliuZamfirescu, unde veţi fi primiţi cu braţele deschise. Apropos delaitmotivul întâlnirii: acest drum anevoios spre luminǎ, sugestivtrasat de Lucian Blaga, vǎ întreb, ar încerca, oarecine… sǎ-istingǎ lumina? Aud o şoaptǎ timidǎ: Calculatorul?!...Va reuşi?...Mulţumim doamnei Marcela Ghiuţǎ, profesor de limba şi literaturaromânǎ şi, domnului Ştefan Moraru, director al Grupului ŞcolarG.G. Longinescu în calitatea domniilor sale de gazde, pentruclipele minunate petrecute împreunǎ.7571