Aici - Oglinda literara

Despre invizibilitate,împreună cu NedelciuAndrei VeleaAşa cum stai întins pe canapea, acoperit cu o pătură de lână, de cealaltă partea camerei faţă de sobă, cu geamul în spate şi cu un firicel de aer rece, strecurat pesub zidărie, gâdilându-ţi uşor ceafa, citind halucinantele aventuri ale lui Văzdăuţeanu,omul invizibil închipuit de Nedelciu, nici nu bănui că un astfel de caz e pe cale să seîntîmple chiar sub ochii, pardon, sub urechile tale, în acel sat de la douăzeci de kilometrisud de Chişinău. Nimic nu pare a tulbura dialogul dintre mama trezită din somn şi fiicaabia venită de la o petrecere, care acum acuză că ceva nu i-a priit la stomac, probabilmâncarea o fi fost de vină. Mama o frecă la mâini, încercând să-i întindă nodurile formatesub piele, operaţie care se numeşte generic „punerea stomacului în mişcare”. Tu citeştila lumina unei lămpi şi mai scapi câte un zâmbet, distrat de aventurile văzdăuţeneşti.Deodată telefonul sună, iar mama soacră răspunde cu gesturi lente (mereu îi iacâteva secunde din momentul în care apasă butonul verde al telefonului, până cândreceptorul acestuia îi ajunge în dreptul urechii, ceea ce o face ca mai mereu să-i scape ofrântură din prima replică). Nu e nimic care să-ţi distragă atenţia, aşa că tu eşti împreunăcu Văzdăuţeanu, care încearcă să prindă un autobuz, însă, devenit invizibil, şoferul,necunoscător de prezenţa unei fiinţe umane la porţile vehiculului, îi închide uşa fix înnas. Totuşi tonul vocii mamei creşte în intensitate, se accelerează, ceea ce-ţi atrageatenţia şi te determină să te smulgi din universul cărţii. „Uff, mamă, d’apu’ undi-i Alionuţa,cum adică nu-i cu tini? ” (pauză între replici, timp în care personajul de la telefon, acumîntrupat în persoana lui Ghena, soţul Alionei, fata cea mare a mamei Galea, dă explicaţiipe un ton ridicat şi accelerat, care se aude şi în cameră, unde s-a lăsat o tăcere grea,de aşteptare şi nedumerire) „Da’ n-aţi fost împreună la aniversarea lui Mişa, cum adicăa dispărut?... Nu înţelege muca niica, iaca mă doare pânticili, cum adică eraţi la ceaicu Zina şi Igor, iar Alionuţa mamei a dispărut din casă? D’apu’ ci treabă aveaţi voi cualde Zina şi Igor, când eraţi la Mişania?” „Iii, lucrează în acelaşi loc, mamă”, preciză fatacea mică, a cărei operţie de pornire a stomacului a fost întreruptă brusc. „Tu şti în râpasatului acum, am înţiles ghini? Da’ ce caţi tu în râpa satului dacă Aliona a dispărut cânderaţi la ceai în casă?” (explicaţii precipitate, dialog fragmentat, întrerupt de ambele părţiîngrijorate) „Nu, nu-i aici Alionuţa mamii. Te rog să-mi găseşti fata, că iaca, mă doarepânticili deja, ufff, că numai probleme face şi Aliona aiasta.” Convorbirea telefonică eîntreruptă prin acordul ambelor părţi, cu promisiunea fermă că se va relua imediat ceapar noutăţi.Nadia, fata cea mică, cere lămuriri. Tonul mamei este agitat, uşor incoerent. CicăAliona şi Ghena au ajuns acasă împreună cu Zina şi Igor, au dat să-şi facă un ceai şi,deodată, Aliona a dispărut din cameră. Au presupus că o fi la toaletă, dar cum n-a apărutîn zece minute, au căutat-o şi n-au găsit-o în toată casa. Cică aşa mai face ea, o maiapucă pandaliile şi pleacă hai-hui la miezul nopţii. „Aşa a făcut şi acum doi ani”, precizăNadia; „da, mi-amintesc precis”, ai întărit şi tu spusele soţiei tale. Unde putea fi Aliona?Ghena a presupus c-o fi plecat spre casa mamei, drum care trece prin râpa înzăpezităa satului, aşa că s-a încălţat în grabă, a tras haina pe el şi a plecat prin râpă spre casamamei soacră. Pe drum s-a gândit să sune, cu toate că nu-şi dorea s-o agite pe biatafemeie, care e sensibilă şi se îngrijorează de la te miri ce. Totuşi aşa a aflat că Aliona nueste la mama ei, deci a trebuit ca acolo, în râpa înzăpezită şi rece a satului, mai adâncădecât un pahar cu vin, să se gândească la alt loc unde ar fi putut pleca soţia lui.„Ia-n sună la badea Vasile, mamă”, se auzi vocea precipitată a fiicei. „Noi venimde acolo, dar poate o fi vinit Aliona între timp.” Mama se ridică şi iese în bucătărie unde,pe frigiderul sovietic „dnepr 2”, se află telefonul fix. Badea Vasile, fratele mamei Galea,răspunde greu. Din dialogul precipitat se înţelege că Aliona nu e acolo. Tu te retragi cuochii în cartea lui Nedelciu, însă urechile îţi rămân ancorate în discuţiile dimprejur, caredevin cu atât mai interesante cu cât, în carte, Văzdăţeanu descoperă, cu sinceritate,că a devenit invizibil, când nici colegii de la muncă nu-l mai văd, crezând că aparatul lacare el munceşte se învârte doar în pofida faptului că a fost comutat pe „automat”, iartu, uimit de sinceritatea revelaţiei văzdăuţene, trebuie să constaţi că şi Aliona e un cazde invizibilitate. Le spui asta celor două femei agitate, ele te privesc nedumerite timp dedouă secunde, după care mimica lor se schimbă într-una descumpănită, gen „uite dece-i arde lui acum...”Femeile nu mai au stare, îl bârfesc pe Ghena: o fi fiind Aliona aşa cum este şi maiface dintr-astea, dar şi Ghena are partea lui de vină, că nici el nu-i uşă de biserică, cumsă-i dispară femeia de sub ochi, aşa, pur şi simplu? Că amândoi erau băuţi şi, uite ceface băutura din om, inviţi prietenii la un ceai şi-ţi dispare femeia din casă. Mama nu lasănici măcar două minute să treacă, pune din nou mâna pe telefon şi-l sună îngrijoratăpână peste poate pe Ghena. Îl ia tare, cu replica „Ghenuţăl, mucuţă, ai găsit-o peAlionuţa, că mă doare pânticili”. Dialogul este destul de incoerent, însă afli că Ghena apărăsit râpa satului, e lângă biserică şi se îndreaptă spre discotecă. „Ei, dar fata ceian-are minte, ce să cate la miezul nopţii, femeie în puterea cuvântului, cu doi copii acasă,la discotecă?” Dar Ghena se pare că are nişte bănuieli întemeiate, aşa că se îndreaptă,după cum se deduce din dialog, cu paşi repezi spre discoteca satului. Smulgândginerului promisiunea fermă că va reveni cu un telefon imediat cum va afla ceva, mamaGalea închide, având faţa roşie şi ochii aproape în lacrimi. Invizibilitatea fetei mari a puspe jar toată familia: badea Vasile, intrat şi el în alertă, sună din nou pe telefonul fix. „Iacaci păţesc cu răul ăst mare de fată!”, se tânguie mama în bucătărie. Nadiei a început,parcă, să-i lucreze stomacul (peripeţiile surorii au trezit-o brusc), tu te-ai adâncit şi maimult în universul văzdăuţean şi pare că, din toată casa, eşti singurul care mai poate tratacu umor o astfel de peripeţie. Nu de alta, dar ai mai asistat acum doi ani la una similară,www.oglindaliterara.roPROZAaşa că nu găseşti motive suficiente s-o ieiîn tragic pe cea de faţă, mai ales că ai băutun vin bun la domn’ Manole, om gospodar,consilier la primăria satului, iar povestirealui Nedelciu şi felul în care se mulează peîntâmplarea dimprejur te distrează.În timpul în care Ghena parcurgedistanţa dintre biserică şi discotecă,trebuie să facă faţă la alte două telefoanedin partea mamei. Încă nedumerită, femeianu-şi poate închipui unde putea să-i plecefata în puterea nopţii şi a iernii. „Ai intratîn discotecă? Vsio, să suni, Ghenuţălumamii, cum afli ceva!” e replica ce pare apune punct, cel puţin pentru câteva minutedialogului. Numai că femeile n-au răbdareşi sună din nou peste mai puţin de un minut,însă Ghena nu mai aude telefonul datorităzgomotului din discotecă. Văzdăuţeanuare două probleme de invizibilitate: esingurul care nu primeşte o primă la loculde muncă, iar directorul, pe care doreştesă-l întrebe despre această problemă,nu-l vede şi îl ignoră complet. Aliona areşi ea o problemă majoră de invizibilitate,nu e de găsit nici în discotecă, nimeni deacolo nu a văzut-o, aşa că îngrijorareacelor două femei creşte la cote alarmante:se vehiculează idei cum că poate ar trebuisă vă îmbrăcăţi şi s-o căutăţi pe fată prinsat. Ideea nu-ţi zâmbeşte deloc, e bine încasă, soba e-ncinsă, vinul a fost bun, iarpovestioara lui Nedelciu curge impecabil.Paşii lui Ghena se îndreaptă spre propriacasă, ascultând mecanic directivele celordouă femei, care inistă pe rând la telefon:„fuji răpidi-acasă, poate-o şi fiind fataprin casă şi doarme, iar tu n-ai văz’to.”Asigurările repetate ale lui Ghena, cumcă s-a uitat cu atenţie prin toate camerele,nu par a ţine în faţa mamei şi a surorii,care pun pe seama faptului că a băut laaniversarea lui Mişa o eventuală lipsă deatenţie a lui în momentul în care a căutat-ope Aliona.Cufundat cu ochii în universulvăzdăuţean, dar cu urechile în celrăzănean (căci aşa se numeşte satul),afli în următoarele minute că presupusainvizibilitate a personajului din carte s-adisipat ca ceaţa la apariţia soarelui înmomentul în care directorul l-a călcat pebătături, iar acesta a tras un ţipăt concret,vizibil, palpabil, care a băgat în sperieţiîntregul birou. Brusc intrat în raza vizualăa celor dimprejur, directorul, cu păreride rău pentru faptul de a-l fi călcat pedegetul degerat şi bandajat datorită uneirăni mai vechi, îi promite lui Văzdăuţeanuprima cuvenită de sărbători. Ghena, ajunsacasă, timp în care a trebuit să mai facăfaţă la alte câteva telefoane din parteamamei Galea, ia cu atenţie la puricattoate camerele, uitându-se cu grijă printoate cotloanele, unele suficient de miciîncât nici măcar motanul Parson nu s-ar fiputut strecura în ele. Invizibilitatea Alionei,care a pus pe jar trei case din Răzeni, derisipeşte ca misterul unui obiect acoperitde praf, peste care sufli şi afli că-i unbanal obiect casnic, atunci când păturacare-o acoperă e trasă cu putere de mănastângă a lui Ghena, dreapta fiind ocupatăcu ţinerea telefonului aproape de ureche.Ghena exclamă în microfonul minusculsuficient de tare încât să auzi şi tu „N-oioti cî purşica doschea sub orghial!”, toatăatmosfera se detensionează brusc, râpasatului se luminează, stomacul Nadieirevine zgomotos la capacitate maximă,iar tu trebuie să constaţi, cu onestitate,împreună cu Nedelciu, că despreinvizibilitate se poate vorbi şi în alţi termenidecât cei ştiinţifico-fantastici.7633