Aici - Oglinda literara

ESEUMisterul leitmotivuluiPaparudei… Aşa cum Paparuda, simbol miticşi religios care detronează rugăciunirămânând proaspătă în obiceiurile noastreîncă dinainte de a scrie Dimitrie CantemirDescriptio Moldavie, aşa cum vrerearomânului-femeie poate să fie realizatădoar prin gând, şoaptă spusă cu patos,dorinţă, şi exemplificare, prin imitarepână la pierdere de sine a actului cerut,dăruire totală în dans şi transpunere caincantaţie, parte inclusă naturii umane cao extensie de cunoştinţă-conştiinţă, aşacum cele o mie de nume date sărbătoriicorespund dorinţei, nevoii primordialea tuturor elementelor ce legate compunleagănul vieţii fără de care n-ar mai existanimic, tot aşa poezia lui George Ancadevine pe zi ce trece vârtejul nebunesc altrecerii din cercurile mici, limitate, făcuteîn mojarul alchimistului în schimbare destare spre cercurile mari, percutantelăsate de spirale inoxidabile în căutarede varii esenţe şi medii. Unele suntasemănătoare cu izul de-abia perceput,altele tari, învăluitoare, creatoare deschimbabile stări. Căci Paparuda poatesă fie pe rând „femeia care umblă cuploile”, dezlegătoarea de ceruri şi ploi,Matahula, Păpăluga, Dodoloaia sauchiar Perperuna, soţia Zeului Perun. Eadoar să fie fecioara nudă în aşteptareaşi acceptarea actului germinativ înfăptuitde bărbatul sideral! Dansul ei, doar sădevină cu atât mai incitant, cu cât e eamai frumoasă, mai pură şi cu cât se lăsăpradă goală învelişului de frunze, ispitindcerul. Actul sexual este omologat actuluiAdina Dumitrescuagricol, seminţele aruncate sunt îngropateîn matricea de unde germinează, aceastadevenind femeie (Mircea Eliade).Poezia lui George Anca facetrimitere aproape periodică spre miracolulPaparudei, ca aliat în descâlcire de iţebune şi rele, de stări distrugătoare de spiritşi înălţare prin adevăr şi rugăciune. Rarîntâlnim poetul care în faţa obstacolului cupiatra de moară să nu se retragă în chiliacaietului de notiţe, lăsând la o parte toatenedreptăţile lumii sau dându-le fie lustruacoperitor, fie o foiţă de pergament caresă nu oglindească lumina la fel, în arcurişi umbre. Rar găsim călătorul care să nucadă pradă imaginilor multicolore lăsândungherelor miasmele neadevărurilor saupedepselor crunte date acelora ce cunesaţ cercetează. Rar găsim profesorulcare să sublimeze fraza, cuvântul până lamiez şi esenţă în defavoarea unei oratoriisfârâitoare, înmulţitoare de mărgeleroşii ca de curcan, rar găsim omul cuconştienţa atât de turată care să nu seînscrie într-un ritm allegro, alegând unmolto vivace superior „fugilor” în care doarpauzele de respiro să fie acceptate caun ingredient sine qua non al perenităţiioperei literare. Asistăm la scenă deschisăla un potpourri obţinut din aceeaşi lucraremuzicală, ascuţiri de săgeţi, încrucişăride săbii cu sclipiri şi îndreptări înspre cerşi spre publicul cititor, al unui nemuritorHachaturyan, din care poetul dozează,ca dirijorul bagheta, amplitudinea şiintensitatea sunetului. Stări precumfrisonul de necredinţă, de trădare, serezolvă prin depărtare, renunţarea laconflicte deschise „cuţit în cuţit” ( RAMASITTA, Para Foca, Foc în păr ). Descriereaomului cu „două feţe - semafor umancu paletă roşie-verde” îţi împuţineazăîncrederea-n oameni ( KAMA SUTA, KataMusa, Scăpare subconştientă. Punereala zid pentru concepţiile politice, pentrunormele asumate îl duce cu gândul lapuşcăria Midia văzută tocmai din Holeca,îi îngustează teritoriul şi-l obligă săfugă perpetuu între Adam Clisi – vechimonument şi Carol I, vechi monarh.(LESA DURĂ, Du-le Sare, Pripon deparapon ). Suprapunerii celor două faţetebinefăcătoare, femeia născătoare subcea crescătoare de prunci, prin scoatereaplanului despărţitor, devine femeia Învierii,binele ( MULT BINE, Mult mai bine).Pedeapsa uitării, scumpă Mata,devine mult mai crâncenă decât cea amutilării, a pedepsei capitale, corporale(MATA HARI; Maha Rati, noapte, ajun –chinuri ale mântuitorului).Negăsirea esenţei lăuntricelegătoare de cuplu pe toate planurile îiaduce poetului dorinţa fugii înspre păscutde berbeci, ca martor luând grosimea dâreilăsată de marker versus grosimea peniţei,iar neputinţa transformării, uniformizării îlduce la compararea oceanului bărbătesc,culegător, primitor al mărilor lumii cumarea, liniştita mare cu drumul deja trasat(CELE RELE, Lele Rece, Jurasem impar).Şi dacă toate gândurile şi stările,speranţele poetului sunt depuse în mâinileumede ale paparudelor, noi aşteptămca să plouă… Căci prea s-a zbătut culanţurile „cuminţeniei poetice”, prea s-aavântat cu pieptul deschis în faţa timpuluişi urmărilor trecerii lui în declinul de secol.Paparuda e jocul, e oful, e strigareacu forţele supraomeneşti spre cerul cuploile… E încolţirea, înfrăţirea, creştereaşi rodirea. Şi mai e vechiul şi noul!gândeau cã rãul avea sã punã stãpânire în curând pe întreagalume, atribuind dezastrul dispreţuitului împãrat Commodus.Când a auzit despre nenorocire, Galenus era în Campania.Incendiul a însemnat o tragedie personalã pentru medicul grec,pentru cã îşi înmagazinase multe dintre posesiuni într-o cãmarãdin Horrea Piperataria. Acestea includeau monede de aur,argintãrie şi chitanţe, dar adevãrata pierdere consta în materialulsãu de lucru, adicã manuale medicale, remedii şi instrumentarunicat. Plãnuise sã le ia de acolo douã luni mai târziu…El îşinoteazã: “Aşadar soarta mi-a întins o capcanã, înstrãinându-mãde multe din cãrţile mele. Am mai suferit o pierdere importantã,studiul asupra vocabularului pe care l-am colectat din comediaatenianã”. Galenus descrie cum a depozitat cu grijã o colecţieunicã de ingrediente rare şi medicamente excepţionale încãmara lui personalã. Unele dintre aceste substanţe proveneaude la palatul imperial şi Galenus le-a achiziţionat pe vremea cândpregãtea medicamentaţia lui Marcus Aurelius. Printre acestease afla şi o cantitate importantã de scorţişoarã de foarte bunãcalitate pe care medicul credea cã n-o va putea înlocui niciodatã.Cercetarea pierdutã includea copii originale ale primelor douãcãrţi din studiul despre compoziţia medicamentelor dupãtipologie. În aceeaşi scrisoare Galenus mai oferã detalii privindimportanţa cercetãrii în cariera sa. Menţioneazã cum a moştenitdocumente importante de la medicii din oraşul sãu natal, unuldintre compendii cuprinzând formule care au fost cumpãratecu 100 de galbeni bucata. Un alt compendiu provenea de la un7636 www.oglindaliterara.romedic pe nume Teuthras, care moare în timpul ciumei antoninedin 165-180 şi îi lasã moştenire toatã cunoaşterea sa. Flãcãrilede la Horrea Piperataria distruseserã o inimaginabilã comoarãmedicalã: “Dacã cineva deţinea un remediu important, îl puteaachiziţiona fãrã mare dificultate. Pur şi simplu fãceam schimb cualte douã sau trei remedii din aceste compendii”. Dincolo şi deinstrumentarul conceput cu grijã de medicul grec, pierderea eracu atât mai mare cu cât “nu era nici cea mai mica speranţã de aînlocui colecţia mea pierdutã de cãrţi deoarece toate bibliotecilede pe Palatin au ars în aceeaşi zi”.Tragedia lui Galenus nu era singularã. Lângã HorreaPiperataria se afla Horrea Vespasiana, depozit de mãrfuriegiptene unde au ars cantitãţi impresionate de in şi papiri.Învãţaţii care au ales sã-şi pãstreze cercetãrile în apropiere,precum Philippides gramaticul, au împãrtãşit soarta lui Galenus.Toţi cei afectaţi de catastrofã au umblat în doliu zile în şir. Foculanunţase într-adevãr timpuri grele pentru Roma. Commodus,deşi promisese o refacere a centrului citadin, acţiona sub semnulmegalomaniei, dorind sã prefacã oraşul în Colonia Commodiana,ceea ce a determinat o reacţie brutalã a gãrzii pretoriene, careîl asasineazã. În 193, anul celor cinci împãraţi, începe rãzboiulcivil care va rezulta într-un declin economic şi o tulburare politicãgravã. Cu toate acestea, pentru Galenus mai exista speranţã:“Eu singur, dovedind dragostea profundã pentru muncã pe caream simţit-o toatã viaţa, nu m-am lãsat copleşit de suferinţã”.sursa: Historia.ro