Aici - Oglinda literara

Despre cartea „Exilul românesc la mijlocde secol XX; Un alt fel de paşoptiştiromâni în Franţa, Canada şi Statele Unite”de Octavian Curpaş, editura „Anthem”,Arizona, SUA, octombrie 2011Această carte seîncadrează undeva laconfluenţa a trei maridomenii: documentulistoric, memorialistica şibeletristica surprinzândcu nonşalanţă şidezinvoltură într-unstil jurnalistic aparteelemente din toate celetrei arii de cunoaşteremai sus-menţionate.Este document istoric prin faptulcă notează acte istorice şi vine cudate, evenimente, situaţii ale exiluluiromânesc şi diasporei respective, estememorialistică pentru că amintirile lui neaMitică (Dumitru Sinu) sunt liantul, motorul,pretextul şi conglomerantul întreguluiexcursus, este beletristică pentru darulde a povesti, adică pentru povestirile cuşarmul lor implicit prezentate în aceastăoperă.Cartea debutează prin întâlnireacu personajul-liant şi a celor secundare(exilul, prietenii de exil, satul românesc,tradiţiile, România şi românii) subînţelesemai întâi, abia apoi redate, descrise înamănunţime atât în privinţa vieţii, cât şi acarierei lor (p. 5 „Nea Mitică, pe numelesău Dumitru Sinu, părăsise România în1948. avea să îmi povestească însă, maitârziu, despre plecarea sa din ţară. Dacătot trebuia să vorbească despre trecut, cealtceva îi era mai aproape de suflet decâtsatul în care văzuse lumina zilei, într-unsfârşit de toamnă târzie, chiar de ziuaSfântului Andrei, 30 noiembrie?”).Cartea este structurată dupăpersonajele ce sunt descrise (personajecapitol)sau teme-capitol (satul, tradiţiile)sau presărate pe parcursul întregii cărţimemoriile personajului principal, DumitruSinu.Fiecare capitol este o sumă depovestiri din care se desprind lecţii deviaţă, cogitouri asupraexistenţei.Povestirile seînlănţuie unele de altele,iar autorul omniscient le„prevesteşte”, urmândfiecare iţă de poveste,ştiind-o, încadrând-o înşirul nuvelistic al cărţii.Trecutul devine astfelca un fluviu evenimenţial,factic şi uman, iar revenirileîn prezent nostalgice.Povestirile suntpunctuale, factice, spuse,culese şi alese cu talent depovestitor, cititorul trecânddintr-una într-alta ca întrunlabirint de povestiri.Povestirile vin cudetalii istorice relevante,dar şi cu umor ceea ce adaugă oanume savoare lucrării (e.g. „o ştampilănemţească făcută dintr-un cartof şiNOTEScerneală”, „Da,domnule, PierreRosetti estefrancez” etc).Totuşi, aparunele explicaţiiredundante saufacile („alfabetulBraille (sistemde scriere pentruorbi, inventat deLouis Braille)”),repetări deinformaţii uneoriAnca Negrubinevenitepentru reîmprospătarea memorie, alteoriagasante, venite la prea scurt timp (e.g.Capitolul XV Titi Filip, iar în capitolul XVI,p. 100 „Unul dintre ei, Titi Filip, ştia şigreaca şi cu o grecoaică s-a căsătorit”),expresii repetitive („oraşul luminilor”, „ţarafrunzei de arţar”, „ortacide pribegie”, „limba luiVoltaire”).Personajul şipersonalitatea lui neaMitică prinde conturcu fiecare povestire:autodidact, încăpăţânat,insistent în a-şi urmărivisele, loial, devotat,iubitor de carte şi cultură,plin de umor, hotărâtetc, întreaga lucraredebordează de spiritul luiatât de frumos.Cartea „Exilulromânesc...”de OctavianCurpaş este o lucrare încare realitatea, memoriaşi documentul istoricse integrează în armonia cuvântului,ca pentru a da o mai mare frumuseţepovestirilor, ca pretext de a face literatură.Mariana VickyVârtosuDIN POEZIAVINULUISub cupola teatrului,,Din poezia vinului,, culegere deversuri bahice semnatǎ de ValentinTalpalaru,giratǎ de Editura OperaMagna/Iaşi/2010,cartea a fostprezentatǎ în cadrul Zilelor oraşuluiRm.Sǎrat. Şi, sincer, atunci mi-amdorit din tot sufletul s-o rǎsfoiesc. Nupentru cǎ aş avea vreo pasiune pentruacest gen poetic.Am fost atrasǎ de estetica de prezentare -,,ambalajul,,- copeta, culoarea ei, dar mai ales paginile interioaredominate de strugurele bine copt, stimulându-mi imaginaţie şi,percepându-l galben-verzui, roz, trandafiriu ori bordo. El, maria-sastrugurele constutie ,,baza de scris,, a versurilor, fiind imagineapeste care s-au constituit versurile, poezia vinului.(Sugestiv,nu? Seva scrisului din seva strugurilor!) Binevoitor, strugurelenostru îşi petrece dolofanele bobiţe aromate printre metaforeinspirate de gustul licorii. Vinul, licoare adulatǎ de noi şi dezei deopotrivǎ, cântat nostalgic de atâţia poeţii ai lumii!, el estetema şi personajul principal. (vezi cuprinsul). Scriitorul ValentinTalpalaru, a însumat în acest volum un numǎr de traduceri dinpoezia universalǎ, nume redutabile, versuri pe mǎsurǎ, dǎruindun regal antologic iubitorilor genului. Poezii dedicate vinuluişi viţei-de-vie. Aproape sedusǎ de îndemnul dlui ConstantinDeleanu, acela de pe coperta patru, am fost tentatǎ sǎ citesc,www.oglindaliterara.rosub aburii ameţitori ai unui Cotnar…Cum nu Cotnarul estevinul preferat, am citit cartea fǎrǎ sǎ mǎ las emoţionatǎ artificial,întrebîndu-mǎ precum Horaţiu :,,Beţia ce nu face? Ea taine ţi-adeschis/ Ea dǎ culoarea vieţii semeţului tǎu vis/, Avînt în bǎtǎlie, fricosul simte iarǎ/Ea de pe suflet smulge a clipelor povarǎ/Te crezi atunci mai mare şi plin de-orice talent/,, - zice Horaţiula pag.16. Ei, bine, da, acest volum are forţa de a deschideferestre spre stǎri şi sentimente, are forţa de a aduce alǎturi vocişi arome, culori, bucurii, nostalgii din toatre vremurile. Trebuiesǎ reconosc, m-am bucurat citind-oşi fǎrǎ acel pahar de Cotnari. Cineştie, mi-ar fi creat iluzia vreunuicritic, şi aş fi avut pretenţia analizeipe text; intenţia mea a fost doarsǎ semnalez si sǎ atenţionezasupra apariţiei volumului, sǎ neamintim sau re-amintim despreproprii noştri poeţi iubitori ai genuluicuprinşi între pagini. Voi încheiasuccinta prezentare citându-l peOmar Khayyam, mǎrturisind cǎ,versurile acestuia mi-au purtatgândul la poetul Dumitru Pricop,existent în volum cu o poeziededicatǎ prietenului sǎu Ion Panait,prieteni de pahar şi condei( şi nu numai la aceşti doi poeţi m-audus gândurile). Iatǎ ce spun versurile lui Omar Khayyam: ,, Mǎdojeniţi cǎ veşnic sunt beat. Ei, bine, sunt./ Necredincios mǎfaceţi/Şi, ce dacǎ-i aşa?/ Puteţi orice sǎ spuneti pe socotealamea/ Îmi aparţin pricepeti? Şi sunt ceea ce sunt/…Cu-o mînǎţin Coranul şi cupa cu cealaltǎ/,,. Parafrazându-l, iatǎ, ceea ceera de demonstat, cupa de Cotnari într-o mânǎ şi volumul acestaîn cealaltǎ, recomandare pe care o fac şi eu ca şi dl. ConstantinDeleanu, s-a demonstrat:in vino veritas!7577