Aici - Oglinda literara

Cum s-a construit acest profil modern, cu adevărateuropean al scriitorului nostru? Primul element poatefi găsit în anii de studiu de la Paris. Prietenii francezi pecare şi-i face, muzeele, teatrele pe care le frecventează,lecturile, discuţiile politice şi literare la care participă,călătoria mai îndelungată în Italia, ca şi atât de instructivastrăbatere a Europei la plecarea din ţară şi la întoarcerereprezintă o mare şcoală pentru spiritul lui. De altfel, aceaveşnică tinereţe a fiinţei sale intelectuale, la care se refereaşi Eminescu, se datorează într-o bună măsură faptuluică şcoala urmată în anii adolescenţei fără rigori, dar cuaplicare mai vie decât s-ar crede (ceea ce paginile deînsemnări din călătoriio dovedesc) el owww.oglindaliterara.roREMEMBERALECSANDRI – PROFIL EUROPEAN(urmare din numărul anterior)G.C. Nicolescucontinuă întreagaviaţă prin repetateleşi îndelungatelerătăciri peste mări şiţări. Un istoric literarconsideră din acestpunct de vedere peAlecsandri ca fiindtorturat de « demonulturistic », diverselecălătorii ale scriitoruluipărându-i un simpluprilej de « a lua iaraer în Europa». A privilucrurile în acest felar fi nedrept. Desigur,Alecsandri nu plecade fiecare dată încălătorie exclusiv ca«să înveţe». Dar nu se poate uita, de pildă, că într-oscrisoare către copila sa îşi exprimă bucuria că aceastaîncepuse să aprecieze «avantajele de a călători în ţăricivilizate», ceea ce arată că scriitorul considera călătoriilecu o reală seriozitate. Pentru un om sensibil, atent, deo inteligenţă ascuţită, orice contact cu o realitate străinănouă nu putea rămâne fără rezonanţă. Călătoriile luiAlecsandri în ţară şi străinătate, în Franţa, Italia, Anglia,Germania, Elveţia, Ungaria, Austria, Spania, Africa, laConstantinopol şi Asia Mică, în insulele Mării Egee, înGrecia şi Bulgaria, în Crimeea, chiar planurile de a pleca înEgipt, Mesopotamia, India, China, Japonia şi America ni-larată ca pe un om însetat de noi orizonturi, dar totodată neexplică permanenta modernitate a spiritului său, continuaalimentare a culturii sale, a experienţelor sale din sursecontemporane foarte variate, menţinerea sa la curent. LaParis, Alecsandri frecventează spectacole de teatru cupiese moderne (mergea la comediile lui Molière, dar şila premierele lui Augier!), expoziţiile de pictură, concerteleşi spectacolele de operă (la bătrâneţe nu lipseşte de lapremierea pariziană a operei lui Verdi – Aida). Scriitorulnostru se dovedeşte mereu la curent cu mişcarea literarăşi artistică a vremii. Despre Wagner de pildă vorbeşte încăde timpuriu ca un om care-i cunoştea îndeaproape muzicaşi i-o apreciază. După o scurtă şedere la Paris, îi trimite luiLuchian vreo 60 de piese noi pe care le citise cu atenţie,însoţindu-le de observaţii asupra lor.Cel de-al doilea element constitutiv al profiluluimodern şi european al lui Alecsandri îl reprezintă relaţiilesale personale, de vie prietenie cu numeroşi străini:francezi, italieni, englezi, spanioli, germani, maghiari,poloni etc. e de reţinut că aproape fără excepţie toţi aceştiaau fost cuceriţi de farmecul personal al scriitorului român,om de lume desăvârşit, interlocutor sclipitor, povestitorplin de farmec, prieten înţelept, tonic şi cu resurse lăuntricebogate. Este poate scriitorul român a cărui biografiecunoaşte relaţiile personale cu străinii, cele mai largi şimai diverse. Numeroase prietenii se leagă în anii studiilorîn capitala Franţei. Întors în ţară cunoaşte numeroşicălători francezi ce poposeau în trecere sau mai îndelungîn ţara noastră pe atunci. Aşa este călătorul francez dinBalta Albă, sau pictorul Dussault, cu care pleacă pevapor în 1845 spre Constantinopol, aşa sunt Vaillant,Ubicini, Billcocq, Kotzbeue, Miculi, Erlich şi mulţi alţii. Îndiversele sale călătorii uneori cu misiuni oficiale, cunoaştepersonalităţi politice de prim plan ale Europei de atunci,cum erau Napoleon al III-lea, primul ministru Walevski,prinţul Napoleon, pe regele Italiei Victor Emmanuel, peCavour, Nigra, Vegezzi-Ruscalia, pe lordul Russel, peprinţul Czartoryski, pe Kossuth, etc. De-a lungul anilorleagă prietenii cu o serie de oameni de cultură şi artă cumar fi Edgar Quinet, Lamartine, Michelet, Prosper Merimée,Bixo, Al.Dumas-fiul, fraţii Goncourt, Gounod şi AmbroiseThomas, cu Sully Proud’homme, François Coppée, leComte de Lisle, Mistral, Ibsen, Puvis de Chavannes şinenumăraţi alţii. Este vorba nu numai de a sublinia relaţiileneobişnuit de vaste ale scriitorului român cu oameni politici,de artă şi cultură europeni al vremii sale, dar mai ales de areleva perspectivele noi pe care asemenea relaţii, uneorisusţinute şi îndelungi, le-au putut deschide lui VasileAlecsandri atât în problemele vieţii sociale şi politice, câtşi ale vieţii intelectuale şi artistice.Profilul european al lui Alecsandri se conturează şimai din plin dacă adăugăm cunoaşterea literaturilor străineîndeosebi a celei franceze ale cărei ecouri se regăsesc înoperele sale, chipul liber, dar totodată pătruns de simţulnecesităţilor naţionale, în care scriitorul nostru înţelegeasă-şi însuşească cultura europeană a vremii sale.Dacă Alecsandri a devenit un mare scriitor şi aocupat un loc dominant în dezvoltarea literaturii românedatorită faptului că a ştiut să descopere realităţile autentice,specifice româneşti şi să le dea expresie în spiritul moderneuropean al vremii sale, el a intrat în circulaţie europeanăca scriitor datorită faptului că a întrupat în veşmânt artistictot ceea ce era mai adânc naţional şi totodată valoros peplan universal în poporul său. Traducerile care s-au făcutdin opera lui ca şi traducerile poeziilor populare culesede el, tălmăciri în limbile franceză, engleză, italiană,germană, rusă, polonă, maghiară, bulgară, studiile ce s-aupublicat în străinătate asupra creaţiei sale mărturisesco vie admiraţie pentru scriitorul care a ştiut să rămânăîntotdeauna credincios sâmburelui celui mai autentic alsufletului şi conştiinţei populare româneşti, reprezentândîn acelaşi timp o personalitate totdeauna în curent cuultimele cuceriri ale culturii europene.Alecsandri rămâne un scriitor european pentru căa ştiut necontenit să simtă pulsul epocii sale, pentru căa evitat încremenirea în vechi formule politice şi literare,pentru că înnoindu-şi continuu creaţia a înnoit şi literaturanoastră, pentru că rămânând « veşnic tânăr», a întineritliteratura sa şi a ţării sale.7619