MERIDIANESărmana CUBA !Adalbert GyurisSoţia şi eu prin februarie am fost la cumpăraturi în centrulcartierului unde locuim.La un moment dat am trecut prin faţa unei agenţii de turismşi ne-am uitat ce concedii sunt expuse în vitrină.Am văzut printre altele oferte reclama cu Cuba.Am intratîn agenţie şi o femeie care era liberă ne-a poftit pe scaune.Ne-aîntrebat cu ce poate să ne ajute.Am cerut detalii despre Cuba şi imediat ne-a dat aproapetoate informaţiile.Pe loc am cumpărat biletele pentru noi.Eraupentru sfârşitul lunii septembrie în staţiunea Varadero.Timpul a trecut destul de repede şi înainte cu câtevasăptămâni de plecare în concediu amvăzut aproape în trei seri la rând,treireportaje despre ...Cuba.Parcă le-aş fi cerut eu posturilorde televiziune să-mi prezinteasemenea informaţii utile despre ţaraîn care urma să mergem.Primul material văzut a fostdespre Fidel Castro.Un reporteramerican i-a luat un interviupreşedintelui cubanez,o înregistraremai veche.Din 2008 fratele său Raúla devenit succesorul lui Fidel...cunoaştem procedura...Într-o sală mare mai erauprezenţi şi câţiva deţinuti care audeturnat un vapor ca să ajungă înlibertate.Au fost prinşi şi condamnaţipentru fapta lor.Reporterul a fost un domn caren-a dorit să-l jignească pe Castro cuîntrebări impertinente.L-am văzut parcă pe Ceauşescuîn persoana paranoicului Fidel Castro.Cubanezii din sală,cu toţii auprimit indicaţii ,,preţioase” ce şi cum săvorbească.Al doilea material văzut latelevizor a fost despre Havana.Unoraş vechi şi o alta zonă cu blocuri noicunoscute nouă.Ultimul reportaj vizionat a fostdespre câţiva muzicieni cubanezi,ceimai buni de altfel din întreaga ţară.Un contrast puternic între primeledouă filme şi ultimul.Aceşti artişti ,,pedepsiţi” sălocuiască într-o ţară comunistă,săracă şi fără perspective.Aceştioameni de mare valoare ce strălucesc în aceea mizerie impusade un preşedinte bolnav cu capul.A sosit ziua plecării.Am fost însoţiţi la aeroportul dinMünchen de scumpa noastră nepoţică şi părinţii ei,fiica noastrăCasiana şi soţul ei Fred care ne-a dus cu maşina.Fiica noastră a vorbit cu femeia de la check-in şi am primitastfel locuri bune ,cu mai mult spaţiu pentru picioare.Dupa 13 ore de zbor,cu escală la Puerto Canas înRepublica Dominicană am ajuns la aeroportul de lângă Varadero.La ,,trecerea frontierei” ni s-au făcut poze ! Prima a trecutDoiniţa,apoi poliţistul,o femeie care parcă ştia ceva despre minemi-a spus să nu uit că sunt în Cuba....Am fost puţin obraznic,mamuitat insistent în ochii ei şi m-a ţinut mai mult la uşa de treceredupa care mi-a deschis spre bagaje.<strong>Aici</strong> sotia era deja speriatăcu întârzierea mea.La hotel am ajuns în jumătate de oră şi dupa ce ni s-aoferit o camera cu toate răutăţile igrasie,murdară,uşa de la baiedefectă şi cu sute de ţânţari toate astea pentru a primi probabilbacşişi si primim camera care ni se cuvenea de drept.A doua zi ne întâlnim cu reprezentantul firmei prin carene-am cumpărat biletele.Aflăm că în Cuba sunt bani tipăriţispecial pentru turişti.Cine a schimbat bani cubanezi în ţara deprovenienţă aici n-ar avea ce face cu ei pentru că turiştii n-auacces la magazinele destinate populaţiei băştinaşe,doar suntemla comunism acasă.Un euro costa între 1.20 şi 1,30 ... CUC.7598 www.oglinda<strong>literara</strong>.roPentru prosoape trebuie să plăteşti 20 CUC,alţi bani nu suntvalabili.Dupa ce ai schimbat aceşti bani eşti nevoit să cumpericeva de la magazinele pentru turişti,adică lucruri simple,cadouricare costă mai scump ca în Germania.Această staţiune este cea mai renumită din întreaga Cuba.Este aproape de capitala ţării,se găseşte pe o peninsulă ca olimbă ce intră în ocean lungă de aproape un kilometru şi lată pînăla trei patru sute de metri.<strong>Aici</strong> sunt doar turişti străini şi aproapede loc cubanezi pentru că preţurile sunt destul de ridicate.Oamenii sunt prietenoşi pentru că au învăţat că doar aşavor avea de câştigat un ban în plus primind bacşişi.La plajă ne-am găsit un loc care a rămas pe tot timpulsejurului.Pe un loc cât un teren de handbal am fost în jur decinzeci de persoane.Doiniţa a stat tot timpul să se bronzezepe când eu am şezut sub umbrela din frunze de palmier şiam citit din revistele ,,<strong>Oglinda</strong> literară” din Focşani ; ,,RevistaFamiliei” din Israel şi ,,Echo” editată de nemţii din Reşiţa.Cuaceste prestigioase reviste am onoarea să colaborez.La sfârşitulconcediului am donat aceste publicaţii ,,colţului” de literatură dinincinta hotelului.Am mai avut cu mineun caiet pentru notiţe şi creioane.Scriupoveşti şi compun careuri de rebus.Doiniţa dezleagă integrame primitede acasă,din România de la vecinulnostru domnul Gudea.În fiecare zi aproape o jumătatede oră ne jucăm cu o minge ca unarici,apoi ne plimbăm.Mergând pe plajă spre ...Havanane întâlnim cu un tânăr care cautăscoici,l-am rugat să ne facă o fotografieşi aşa am intrat în vorbă cu el.Printrealtele mi-a spus că este din Havana.Capitala se află la 180 kilometri deVaradero.Salariul său este de 18 dolariamericani pe luna.Când ne-am întorsla bar am auzit vorbind ungureşte.Amintrat în vorbă cu ei.Erau două familii şise pare ,,baroni” din Ungaria pentru călucrau prin Orient la ...petrol.Dupa masă am fost într-unparc cu multă verdeaţă şi păsări viucolorate,mai multe specii de papagali.În fiecare seară în barul cel marede lângă recepţie,o formaţie cânta ooră muzică specific cubaneză apoiîn curte într-un loc special amenajaturmau cinci perechi de tineri dansatori.Mai târziu am aflat că sunt balerinicare făceau spectacol de înaltă ţinutăartistică.Noaptea mă trezesc şi mă uitprin uşa balconului,văd doi bărbaţi,erau paznicii ce-şi făceau rondul denoapteȦm vorbit la telefon cu fiicanoastră doar câteva cuvinte,mai puţinde un minut şi am plătit ... zece euro.La barul din curte au adus nuci de cocos.Un tânăr le-a tăiatcu un cuţit mare sus şi jos,în partea superioară făcând o gaură.Până sus era laptele de cocos şi cu pai am băut punând în locrom.Băutură era la discreţie.Până la urmă în interiorul nucii a fostdoar rom.Au fost prezenţi atât muzicanţii cât şi dansatorii.Cu toţiiau ţinut un mic spectacol.În hotel am găsit câteva magazine cu suveniruri şi pentrucă fiul nostru este muzician,ne-am dus şi i-am cumpărat patruC.D.uri cu muzicienii pe care i-am văzut la televizor în cel de-altreilea film.Fiind colecţionar de bani vechi şi noi din lumea întreagăl-am rugat pe tânărul cu care ne-am împrietenit să-mi facă rost.După masă tânărul mi-a adus 18 monede cubaneze, cavaloare în euro circa 50 cenţi,el a primit de la mine zece euro.Salariul său este de 12 euro !?.La plajă stăm cât stăm şi intrăm în apa curată deturcoaz,care parcă e încălzită pe cuptor.Doar în insula Djerba,dinTunisia am mai avut parte de apă aşa caldă.Uneori vin peşti mici la picioarele noastre şi se joacă,e ominunăţie.Cu această atmosferă uităm ce zi şi dată este...După masă uneori mergem la sala de gimnastică şi facempuţin sport.Exceptând pe cei care lucrează în hoteluri şi taximetrişticeilalţi care vorbesc cu străinii şi sunt văzuţi sau pârâţi securitatealor îi pedepseşte până cu închisoarea.(continuare în nr. viitor)
Şerpoaica(urmare din numărul anterior)Şerpii vin în biserică doar în timpul slujbei numai în perioadadintre Schimbarea la Faţă şi Adormirea Maicii Domnului, după carese fac nevăzuţi. Aceia nu sunt şerpi obişnuiţi, ci rezultatul unui miracol.În 1705, când piraţii lui Barbarossa au atacat insula, maicile s-aurugat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să le transforme în şerpipentru a nu fi capturate şi a apăra mânăstirea. Rugăciunea le-a fostascultată, iar piraţii au fugit îngroziţi de şerpii care ieşeau din podele,de lângă icoane. De-atunci şi până azi stau în subsolurile mânăstiriişi prin diverse cotloane ale ei şi nu se arată oamenilor decât în PostulFecioarei Maria. Sunt două feluri de şerpi: unii cu cruce pe cap şi alţiifără, cei cu cruce fiind măicuţele care au fost tunse în monahism, iarcei fără cruce fiind surorile şi rudele măicuţelor care s-au nimerit să fieîn biserică în momentul schimbării lor la faţă. Pe vremuri erau şerpimari, înspăimântători la vedere, dar au slăbit în trei secole atât de multîncât au ajuns subţiri cât un deget şi mai mici de un metru. Îşi reiauchipul uman doar în posturile mari, câteva ore pe zi. De un sfert desecol vin aici de patru ori pe an să spovedesc câteva şerpoaice deorigine moldavă, ca şi noi.Lui Cezar i-a plăcut povestea părintelui Petroniu, dar mintealui refuza să creadă o asemenea întâmplare. Îl privea pe călugăr cumultă neîncredere şi se întreba în sinea lui cum de-a ajuns să creadăastfel de poveşti. Ca să înlăture stânjeneala, a schimbat subiectuldiscuţiei, vorbind despre cei de-acasă, spunându-i toate problemeleridicate de fărcăşeni. Tot drumul până la insula Kefalonia au vorbitdespre rude, cunoscuţi şi consăteni, Cezar fiind uimit cât de multelucruri ştia părintele despre fiecare din ei.Ajunşi în portul Poros, au luat omaşină spre satul Markopoulo, în sudulinsulei, mergând vreo 10-12 km pe oşosea străjuită pe stânga de munţi, iar pedreapta de mare. Biserica Maicii DomnuluiLagouvarda era într-o stare accentuată dedegradare: pictura era căzută şi în multelocuri ştearsă, iar crăpăturile din ziduri erauatât de numeroase, încât Cezar se gândeacum de mai rezistă în picioare.- Acesta este rezultatul politiciisocialiştilor aflaţi la putere în Grecia – i-aspus părintele Petroniu. Cetăţenii care daubani sau bunuri la biserici sunt consideraţibogaţi şi statul le taie subvenţiile latransportul naval, le pune taxă deşcolarizare pentru copii, iar primarii careajută renovarea bisericilor nu mai primesc bani pentru drumuri, pentrualte utilităţi şi sunt apoi hărţuiţi şi şicanaţi. Oricine sprijină bisericile învreun fel este ridiculizat în mod public ca un om care stă în patru labeşi linge icoanele şi îşi pierde şansele să mai ocupe vreo funcţie publicăimportantă. Uniunea Sovietică a băgat mai mulţi bani în Grecia decâtîn România pentru susţinerea ateismului, dar lucrurile se vor schimbarepede, căci în popor e mare credinţa în Dumnezeu şi ea va învingeaceastă minoritate zgomotoasă aflată la putere.În biserică era puţină lume – vreo 15-16 localnici şi 4 maicicare aranjau lucrurile pentru începerea slujbei. Dar nici un şarpe.Părintele Petroniu s-a îndreptat spre icoana Maicii Domnului, iarCezar l-a urmat. Era o icoană pictată în stil realist, ferecată în argint.Nu prea îi venea să sărute o icoană pe care se suiau şerpii, dar s-aliniştit văzând cu câtă evlavie s-a închinat călugărul. Când slujba aînceput, câţiva zeci de şerpi au împânzit biserica. Erau ca nişte viperemai mici. Se suiau pe icoane, pe toiagul preotului, pe scaune şi pealte obiecte de cult din biserică. Stăteau în bănci alături de oamenişi păreau că ascultă slujba, iar când preotul rostea cuvântul ”Amin”şerpii scoteau limba şi sâsâiau uşor. Aveau limba în formă de cruce.Oamenii îi luau în palme, îi puneau pe cap, în jurul gâtului şi îi atingeaucu multă gingăşie. Cezar se gândea că le-a dat drumul o măicuţă,pentru a satisface nevoia de miracole a credincioşilor. A mângâiat şiel un şerpişor care părea prietenos, mirându-se că era cald, când ştiacă şerpii sunt reptile reci.Într-un colţ al bisericii a văzut cum un şarpe se îndrepta sprepărintele Petroniu. El a întins patrafirul peste el şi a început săoficieze spovedania. Dintr-o dată, patrafirul s-a înălţat şi de sub el s-aivit corpul unei măicuţe, nu al unui şarpe. După ce părintele i-a datîmpărtăşania, măicuţa s-a transformat la loc în şarpe şi s-a retras îngrupul celorlalţi şerpi. Lui Cezar nu-i venea să creadă ceea ce văzuseşi îl privea nemişcat pe călugăr. Spre el s-a îndreptat alt şarpe fărăcruce pe cap. A văzut cum s-a transformat sub patrafir într-o femeietânără. După ce a primit binecuvântarea şi împărtăşania, ea s-a retrasprintre credincioşii din biserică, rămânând cu chip uman.Cezar s-a apropiat de ea şi a început să-i vorbească. Pentruwww.oglinda<strong>literara</strong>.roPROZAa nu-i stingheri pe credincioşi s-auretras în curtea bisericii, continuândsă vorbească chiar şi după ce slujbas-a terminat şi ceilalţi şerpi s-au retrasîn cotloanele ascunse ale clădirii.Părintele Petroniu i-a văzut râzând şi aprivit retras cum Cezar o lua de mână,o strângea de mijloc şi o săruta. Cânds-a apropiat de ei, fata s-a îmbujorat şia dat să se retragă, dar Cezar i-a spus:- Rămâi cu mine, vreau să fimîmpreună toată viaţa.Petroniu Tănase s-a întorssingur pe Muntele Athos, iar Cezar apornit spre România cu şarpele în jurulgâtului. S-a dus direct în Fărcaşa la Bruno Ştefancasa mamei lui. Vestea sosirii înaintede termen s-a răspândit imediat în sat.Oamenii s-au adunat în curtea bisericii să asculte ce i-a spus Petroniucel Smerit. Le-a relatat toată discuţia purtată pe feribot, dar consăteniivoiau să afle minunea şarpelui, aşa că unii s-au dus la casa mamei luişi au luat-o pe sus pe fată şi au adus-o să le vorbească.Le-a spus că o cheamă Elisabeta, că e din familia Dabija,rudă apropiată a domnitorului Constantin Duca, cel care a ridicatmulţimea împotriva lui în 1703 pentru că a pus birul pe văcărit,luând 10% din bovinele oamenilor, obligând toate femeile din neamsă se refugieze la mânăstirea Agapia, unde unele au fost tunse înmonahism de însuşi Patriarhul Ierusalimului Dositei Notara, prietenal domnitorului, dar ea n-a mai apucat căci logofătul Ioan Buhuş l-aînlăturat pe Duca din tron şi a început prigoana împotriva familiei, iarfemeile au fugit în Muntenia la ruda lor Constantin Brâncoveanu, darPatriarhul Dositei le-a spus să meargă înGrecia la neamurile mai avute să cauteajutor financiar să-şi poată răscumpărabărbaţii căzuţi în mâinile noului domnMihai Racoviţă şi ele s-au retras peinsula Kefalonia, cea mai mare insulă dinMarea Ionică, în care locuiau multe rudeînstărite din neamul lor şi au început săstrângă bogăţii să plătească la Istanbuldările pentru recâştigarea domniei, daracest lucru a atras atenţia piraţilor, careau atacat mânăstirea în prima zi a anului1705 şi atunci toate s-au rugat MaiciiDomnului să le ajute să păzească lăcaşulşi comorile din el şi s-au rugat cu lacrimifierbinţi şi cu atâta patos încât Prea SfântaNăscătoare de Dumnezeu FecioaraMaria s-a milostivit de ele şi, în clipa cândpiraţii lui Barbarossa au spart poarta şi au intrat în biserică, ele au fosttransformate pe loc în şerpi, iar piraţii au fugit văzând venind spre ei dintoate părţile o mulţime de reptile fioroase, abandonându-şi planurilede îmbogăţire şi de siluire a măicuţelor şi ele au rămas pe mai departecu chip de şarpe întărind oamenilor din jur credinţa în puterea MaiciiDomnului, revenind la forma umană abia mai târziu, în marile posturidin an, pentru câteva ore până la apusul soarelui, stând în restultimpului ascunse în subsolul bisericii, într-o rugăciune neîncetatăcătre Domnul Isus Hristos, ieşind printre localnici la botezul copiilor lor,aducându-le daruri din comorile adunate, aşa încât aceştia au ajunssă croiască destinul copiilor lor în funcţie de bunurile primite la botez,astfel că dacă un copil primea un ban de aur părinţii erau convinşică va fi un negustor când se va face mare, iar dacă primeau o cartede rugăciuni se grăbeau să-l introducă în rândul clerului, speriindu-sedacă vreun şarpe nu apărea la botezul copiilor lor măcar cu o unealtăde pescuit sau cu un ciocan, venerându-le ca tămăduitoare de bolişi ajutându-le să călătorească atunci când ele ieşeau din mânăstirecăci erau convinşi că se duc să împlinească poruncile tainice aleMaicii Domnului, deşi ele veneau des în Moldova natală, mai întâisă-şi salveze rudele încarcerate de domnitorii potrivnici, speriindu-i petemniceri în acelaşi mod în care i-au speriat pe piraţii lui Barbarossa şiapoi ajutându-le să se aşeze în locuri mai liniştite, aducându-le bunuride preţ şi cerându-le şerpilor de-aici să le păzească avuturile şi viaţalor şi a copiilor lor, apoi şi a copiilor copiilor lor, dând naştere unei modenemaiîntâlnite altundeva căci ţăranii, văzând că boierii aveau un şarpeal casei pe care-l respectau şi nu-l alungau, au căutat şi ei să aibă unşarpe care să fie protectorul bordeielor lor şi moda asta s-a extins latot poporul, dispărând doar după ce comuniştii i-au băgat pe săraciîn blocuri şi pe boieri în închisori, introducând necredinţa în rânduloamenilor până-ntr-acolo încât i-a atins şi pe stră-stră-strănepoţii eicare cred că transformarea ei în şarpe este un truc învăţat la circ şicredinţa în Dumnezeu e doar o manipulare menită să-i prosteascăpe oameni, îndepărtându-se de duhovnic şi apropiindu-se de slujitoriiSatanei.Dumnezeu e văzut ca Zeu al Progresului, lăsându-şi caseleî7599