Revista RO.aliment editia 5 - expertul tau in industria alimentara

COVERROA
În pofida unor declarații politice
repetate, răspunsul Comisiei s-a
dovedit a fi din ce în ce mai puțin
ambițios de-a lungul timpului,
se arată în raportul Curții de
Conturi Europene, iar acțiunile
întreprinse până în prezent au
fost fragmentate și intermitente.
Obiectivele de reducere a risipei de
alimente au fost stabilite la niveluri
mai mici, obligația ca statele
membre să prezinte informații cu
privire la risipa de alimente a fost
amânată, termenul-limită până la
care Comisia trebuia să adopte un
act de punere în aplicare pentru
a stabili o metodologie comună
de măsurare a fenomenului a
fost amânată în mod repetat și
nu există nici la această dată o
definiție la nivelul UE privind risipa
de alimente. La aceasta se adaugă
faptul că nu a fost definit niciodată
un punct de plecare (un nivel de
referință pentru un anumit an) pe
care să se bazeze obiectivul de
reducere a risipei de alimente.
Deși nu există nicio politică specifică
a Uniunii privind risipa de alimente,
diferite politici ale UE au sau ar
putea avea un impact asupra
acestui fenomen. Comisia nu a
analizat însă aceste politici pentru a
evalua dacă ele țineau seama într-o
măsură suficientă de necesitatea
de a combate risipa de alimente.
Statele membre au recunoscut
această necesitate, dar, în lipsa unei
politici coordonate la nivelul UE,
au abordat problematica în moduri
diferite, inclusiv pe plan legislativ.
Soluții există
Fondul european agricol pentru
dezvoltare rurală (FEADR) poate
contribui la reducerea risipei
de alimente în etapa producției
primare, dar și în sectorul de
procesare a alimentelor (de
exemplu, contribuind la reducerea
mortalității în exploatații a
animalelor, la reducerea pierderilor
înregistrate la recoltare, la
îmbunătățirea condițiilor de
depozitare sau la reducerea
pierderilor în cursul procesării).
Atunci când producătorii retrag
fructe și legume de pe piață, ei
pot primi finanțare din partea UE
pentru a se debarasa de aceste
produse. Dacă donează produsele
anumitor organisme, producătorii
primesc o compensație mai ridicată
decât în cazul în care le distrug. În
ciuda acestei compensații mai mari,
datele primite în timpul auditului
arată că, în perioada 2007-2015,
mai puțin de 40% din fructele și
legumele retrase de pe piață au
fost efectiv donate. Cifrele variază
foarte mult între statele membre,
precum și de la an la an. În urma
auditului, s-a constatat că într-unul
dintre statele membre vizitate în
cursul auditului există probleme
serioase legate de fiabilitatea
datelor.
Totodată, politica Comisiei
Europene în materie de siguranță
alimentară are drept scop să
garanteze faptul că produsele
alimentare sunt sigure pentru
consum. Cu toate acestea, în
contextul punerii în practică a
acestor norme, trebuie să se
acorde o atenție deosebită riscului
de a produce risipă de alimente
atunci când se merge dincolo de
cerințele esențiale de siguranță
EXEMPLE DE PROIECTE DE DEZVOLTARE
RURALĂ DIN ITALIA CARE AU CONTRIBUIT LA
REDUCEREA RISIPEI DE ALIMENTE
A. Finanțarea unui siloz de depozitare a cerealelor a
permis reducerea considerabilă (de la aproximativ
12% la 0,2%) a pierderilor provocate de mucegaiuri
și de poluarea cauzată de păsări și rozătoare.
B. Finanțarea investițiilor într-o hală pentru vaci cu
lapte (trecerea de la boxe în sistem legat la un
sistem de stabulație liberă, cu saltele, dispozitiv
raclor etc.) a condus la îmbunătățirea condițiilor de
igienă și a bunăstării animalelor, ceea ce a permis
reducerea numărului de vaci bolnave de mastită și
a cantității de lapte aruncat.
DEȘI NU
EXISTĂ NICIO
POLITICĂ
SPECIFICĂ
A UNIUNII
PRIVIND
RISIPA DE
ALIMENTE,
DIFERITE
POLITICI ALE
UE AU SAU AR
PUTEA AVEA
UN IMPACT
ASUPRA
ACESTUI
FENOMEN
alimentară. Auditul a permis
identificarea mai multor domenii
în care sunt necesare în continuare
eforturi suplimentare din partea
Comisiei și a statelor membre în
ceea ce privește prevenirea risipei
de alimente: acestea se referă
la schimbul de bune practici în
materie de igienă, la cerințele de
trasabilitate și la marcarea datei
pe etichete. Trasabilitatea este
esențială în cazul rechemării sau al
retragerii de produse din motive
de siguranță alimentară. Cu cât
este mai dezvoltat un sistem
de trasabilitate, cu atât mai mic
este riscul de risipă de alimente,
deoarece produsele care trebuie
să fie rechemate / retrase pot fi
identificate cu o mai mare precizie.
Legislația generală în domeniul
alimentar impune operatorilor
să aibă un sistem de trasabilitate
capabil să urmărească parcursul
unui produs în etapa imediat
anterioară intervenției operatorului
BUNE PRACTICI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE TRASABILITATEA ÎN FINLANDA
Autoritățile finlandeze au elaborat un ghid informativ referitor la produsele alimentare, în care se
arată că volumul maxim al unui lot ar trebui să corespundă producției dintr-o zi. Astfel, produsele
alimentare fabricate în aceeași zi și conținând aceleași ingrediente pot constitui un lot.
Potrivit autorităților finlandeze, prevenirea risipei de alimente în situațiile de retragere de pe
piață a fost analizată de la caz la caz. Un exemplu în acest sens a fost decizia luată de guvern
în 2014 cu scopul de a reduce risipa de alimente cauzată de embargoul excepțional impus de
Rusia: astfel, s-a decis că produsele alimentare cu etichete numai în limba rusă pot fi vândute în
anumite condiții, existând cerința ca informațiile privind conținutul produsului să figureze în scris
în limba finlandeză în imediata apropiere a acestuia.
14 ediția 5 – 2017