Taifas Literary Magazine no. 5, November, 2020

35
Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020
essay 31-35
Lidia Stoia
Romania
În întâlnirea cu toamna
... Cum vara păruse a se-mbia negrăbindu-şi
plecarea, a venit între timp toamna clipind de
sub nori printre ploi alternate de zile cu soare,
vara, neputând ține soarele doar pentru ea,
peste lume amestecându-se un forfot bogat de
culoare, toamnei... când agitată când liniştită,
ca un pictor impresionant ce împrăştie din
paletă tonuri de ocru, de galben, maro şi oranj,
să nu îi pese, că, simfoniile
ei de nuanțe, aduc în
suflet melancolie şi
gânduri triste în minte
care înfloresc în inimi
odată cu crizantemele
într-un buchet de
romanțe... noi, toți... cu
mască fără mască...
simțind-o cum pătrunde
şi-n oase, neplăcându-le
umezeala schimbării... ea,
toamna, insensibilă față
de natura noastră omenească, cei cu fire
năbădăioasă tot nărăvaşi şi țâfnoşi să rămână
experimentând capriciul durerii... din sufletul
lor emanând o duhoare de mlaştină ce
duhneşte arțăgoasă plină de izul nemerniciei,
tu, vrând cât mai departe să pleci aşteptând de
undeva vântul în pânze şi putere-n picioare,
dorind să nu mai vezi alții ca ei în vecii vecilor
din veci... pe sine însuşi contând fiecare când
te hotărăşti şi alegi încotro ai să mergi sperând
la un ,,acolo" unde oameni te cheamă, de
bunăseamă, dintr-o spuză de vise ca dinainte
scrise cine cu cine să fie alături, unul altuiansoțitor...
că... după cum pare, aici pe aproape...
înafară de toamnă, nu vezi vreo schimbare,
doar tulburare de ape, unde nimeni nu vrea să
dea sprijin la nimeni şi nici nu întinde mâna să
ofere-ajutor, unii... aleşi în stat nu fiindc-ai
votat... şi-asta, nu-i o-ntâmplare, cum, nu-i nici
un loz, la noroc, cumpărat, să se trezească
vreunul câştigător, printre atâtea mizerii
umane, să mai poți totuşi să-ți opreşti năduful
sudalmei în scuipatul din podul palmei, în
întâmpinarea toamnei, să-i dai voie vieții să fie
frumoasă, viața, copleşitor de generoasă în
oricare anotimp, că, mie... degeaba-mi vine să
țip... de unul singur, nimeni să nu poată să
schimbe nimic când... nu prietenia, nu iubirea
şi nu mustrări de conştiință morale, ci interese
banale conduc lumea dup-un chip stereotip, pe
mulți pentru-a gândi durându-i gândul de-a
lungul vieții în nulități
schilodit, tu... fiindc-ai
iubit, întrebându-te
deseori, unde-ai greşit de
te doare şi pentru ceilalți
în continuare, şi la ei
gândindu-te, nu numai la
tine şi la ce-ți convine,
toamna... între fapte
umane, instalându-şi în
drame fără pic de ruşine
coloratura sa, aducând cu
dânsa vântul şi frigul, şi...
zilele scurte şi ploaia, ce... tot din cer o cădea,
completând ca un reproş din fundal armonia
cu cenuşiul sufletului şi-al inimii, şi cu toate
ofurile şi durerile lumii, oamenii, orice putând
deveni într-un posibil numai de dânșii urnit în
oricare-anotimp, dar c-un gând debil cum să
reuşească ceva deosebit... ei, înaintea nasului,
întrezărind doar poftirea pe care-o pot
înțelege cumva cum că le-ar da împlinirea
măcar pentr-o secundă, când, de-o mare de
clipe le e doldora viața, în care n-a înțeles
nimenea că-n trăire nu atârnă nimica de-un fir
de păr, nici de şireturi
legate şi nici de ațe jucate luând minciuna-n
răspăr ci de-un fir de speranță ce creşte-n
suflete care prind cutezanță precum florile
year I, no. 5, 2020, November
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198