John Penberthy – A fiinta sau a nu fiinta - Biblioteca Citatepedia

A fiinţa sau a nu fiinţa
De două ori până la revărsatul zorilor Buzz simţi că
începe să picotească. Ştia că nu trebuia cu niciun chip să
se lase să adoarmă, fiindcă dacă ar fi adormit, nu s-ar mai fi
trezit niciodată. Se forţă să rămână treaz, se mişcă înainte
şi înapoi pe brâna îngustă, ţopăi din nou încoace şi-ncolo.
Îi îngheţaseră picioarele, corpul îi era înţepenit, aripile îl
dureau, totuşi nu se oprea deloc din mişcare. Era pură agonie.
Astfel petrecu Buzz Albinuţul cea mai lungă şi mai
nefericită noapte din viaţa lui, încercând din răsputeri să
se încălzească, zbătându-se să rămână în viaţă.
În sfârşit, după ceea ce părea a fi fost o eternitate, Buzz
observă o geană de lumină în partea de răsărit a cerului şi
auzi apoi o pasăre singuratică ciripind în depărtare. Cântec
de pasăre? Acum o oră nu ar fi auzit o pasăre nici dacă i-ar
fi cântat la ureche, într-atât de tare bătea vântul. În toată
amorţirea lui din cauza frigului, Buzz realiză că vântul se
oprise. Aerul era perfect nemişcat.
Părea că nu se mai face ziuă odată. Buzz tremura de
nerăbdare şi de frig, iar speranţa era singurul lucru care îl
mai ţinea în viaţa.
În sfârşit, lumina izbucni de după piscul cel mai
înalt al muntelui şi se lăsă agale pe creastă. Buzz se târî
anevoie pe vârful unei pietre de pe brâna pe care îşi
petrecuse noaptea, tremurând din toate încheieturile. Când
primele raze de soare l-au atins, simţi o dulceaţă fierbinte
revărsându-i-se prin vine. Niciodată până atunci nu mai
simţise Buzz că lumina soarelui este atât de binefăcătoare.
103