John Penberthy – A fiinta sau a nu fiinta - Biblioteca Citatepedia

A fiinţa sau a nu fiinţa
stare şi încerca să se stăpânească. Reuşea, pentru scurt
timp, să-şi contemple moartea cu calm şi detaşare. Dar
aproape imediat mintea i se întuneca şi spaima şi tristeţea
dădeau iarăşi năvală, parcă şi mai puternice decât înainte.
Treptat, Buzz constată că nu se mai putea mişca,
decât cu mare greutate, şi că mintea îi era din ce în ce
mai neclară. Totul devenea înceţoşat, ca într-un vis. După
teroarea de mai înainte, această plăcută stare de confuzie
era aproape o binecuvântare. Până la urmă parcă nu era
chiar atât de groaznic să mori.
Buzz leşină şi-şi reveni de câteva ori, apoi, deodată, cu
coada ochiului, le zări! La început crezu că are halucinaţii.
Se mai uită o dată, îşi frecă ochii, şi iarăşi se uită. Nu era
nicio îndoială, se aflau încă acolo – un smoc de trei flori
micuţe, ce stăteau agăţate în chip miraculos de colţul rece,
fără viaţă, de granit. Încă nu-şi putea crede ochilor. Doar
îşi petrecuse întreaga dimineaţă pe brâna aceea. Cum de
nu văzuse florile? Nu cumva visa?
Buzz îşi târî corpul secătuit de vlagă către una
dintre flori, ajunse la ea şi o atinse. Era reală! Se aşeză
un moment lângă tulpină ca să-şi adune puterile. Apoi,
într-o ultimă sforţare, se căţără pe tulpina florii, intră în
corolă şi găsi pistilul minuscul, sclipind poleit cu un strat
subţire de nectar. Îl stoarse şi sorbi cu sete. Era acelaşi gust
unic de nectar, care îi apăruse pe buze la moartea lui Bert.
Ce se întâmpla oare acolo? Sfârşi cu prima floare şi se
mută la cealaltă. Treptat puterile îi reveneau. Când sorbise
97