John Penberthy – A fiinta sau a nu fiinta - Biblioteca Citatepedia

John Penberthy
conştienţi de noi înşine şi de ceea ce ne înconjoară. Noi
dispunem de o voinţă liberă şi putem face tot ceea ce dorim.”
Buzz nu putu să creadă că aude aşa ceva. „VOINŢĂ
LIBERĂ?!”, se miră el. „Cum poţi vorbi de voinţă liberă
când tot ceea ce facem, zi după zi, este să construim stupi,
să ne reproducem şi să hrănim progeniturile?”
„Pot vorbi despre asta, tinere, pentru că noi avem
libertatea de a ne alege în ce parte a stupului să lucrăm, din
care floare să culegem nectar, pe ce drum să ne întoarcem
la stup şi ce larve să hrănim. Ce altă libertate şi-ar mai
putea dori o albină?”
O mulţime de albine, care se strânseseră între timp în
jurul celor doi preopinenţi, murmurară aprobator.
Buzz înţelegea că nu va ajunge nicăieri. Totuna ar fi
fost dacă şi-ar fi prezentat argumentele cerului albastru.
Puţina bună intenţie de a se alinia la modul de viaţă al
stupului, pe care o întreţinuse cu greu în ultimele zile, se
spulberă ca şi când nu ar fost. Scutură amărât din cap şi,
complet lipsit de speranţă, plecă în zbor, fără a mai rosti
niciun cuvânt, către adâncul pădurii. Mulţimea rămasă în
urma lui căzu de acord că adevărul a ieşit învingător din
disputa astfel încheiată.
Buzz zbură fără nicio direcţie prin pădure, cu totul
prăbuşit în sufletul lui. Iată că se întâmplase din nou. Nu
a vrut să fie aşa, dar mai înainte să-şi dea seama, iată că a
reuşit să se izoleze din nou de tot restul coloniei. Ce este
oare în neregulă cu mine? De ce nu pot să fiu la fel ca ei?
28