John Penberthy – A fiinta sau a nu fiinta - Biblioteca Citatepedia

A fiinţa sau a nu fiinţa
asemeni unei poieni infinite, plină de flori ce răspândesc
miresme atât de plăcute încât nu pot fi descrise în cuvinte.
În rai nu există muncă şi nici discordie. Nu sunt urşi şi
vremea este întotdeauna frumoasă.
Albinele primesc tot ceea ce doresc şi toată lumea
este fericită, întru eternitate.”
În fine, cu riscul de a-l plictisi pe Bobby cu întrebările
lui, Buzz continuă: „Pot şi furnicile să meargă în rai?”
„Nu, numai albinele”, îi răspunse Bobby cu vocea
devenită dintr-odată autoritară.
„Şi nu putem ajunge acolo decât după ce murim?”
„Exact, şi numai dacă sunem buni şi credem în Fiinţa
Supremă.”
„Dar cum rămâne cu această viaţă, cea pe care o
trăim chiar acum?”
„Această viaţă este numai pregătirea, încercarea,
pentru ceea ce va fi să vină.”
Lui Buzz i se păru că lucrurile nu stau tocmai cum
trebuie. Ca să creadă, ar fi dorit să afle că şi viaţa prezentă
este de vreun folos, nu să conteze exclusiv pe o răsplată
pe care o va primi poate numai şi numai după ce avea să
moară. „Cum este Fiinţa Supremă?” întrebă el din nou.
„Fiinţa Supremă este spirit; ea se află pretutindeni şi
este atotputernică. Ea ne-a creat după chipul şi asemănarea
ei, ceea ce înseamnă că gândeşte şi acţionează ca o albină
– în felul acesta noi putem afla ce doreşte. Fiinţa Supremă
ne iubeşte şi veghează asupra noastră.”
37