John Penberthy – A fiinta sau a nu fiinta - Biblioteca Citatepedia

John Penberthy
Este perfect că noi credem că viaţa este imperfectă.
Acest lucru ne menţine pe fiecare pe calea pe care în mod
unic ne-am ales-o, până când, la sfârşit, devenim capabili
să realizăm că noi înşine suntem perfecţi, contopiţi cu
Unitatea Eternă. După mine, acesta este raiul.”
„Atunci care este rostul nostru?”
„Nu ştiu dacă avem un rost mai presus de existenţa
de zi cu zi. Dar dacă mă uit în jur, constat că există un
factor comun al tuturor aspectelor vieţii, iar acesta este
expansiunea. Fiecare fărâmă de viaţă pare să tânjească să
umple un spaţiu cât mai larg cu putinţă, pare să-şi dorească
fierbinte să devină maximum din ceea ce ar putea fi.”
„Dar Bert, mentalitatea expansiunii este tocmai ceea
ce mă scoate din minţi în valea asta.”
„Eu nu vorbesc neapărat despre expansiunea în
exterior. Avem deja prea multă asemenea expansiune, nu
e nevoie de mai multă. Eu vorbesc depre expansiunea în
interiorul fiinţei – este ceea ce tu tocmai experimentezi în
momentul de faţă.”
Buzz încuviinţă gânditor. „Şi facem acest lucru
contemplând spaţiul lăuntric, în care ne căutăm identitatea
noastră reală.”
„Exact! Problema noastră cea mai mare este aceea
că ne percepem ca fiind separaţi atât între noi, ca fiinţe
individuale, cât şi de ceea ce ne înconjoară, separaţi de
Dumnezeu. Dar în realitate totul se leagă, formează o
Unitate. Aceasta se manifestă simultan ca o sumă de
56