John Penberthy – A fiinta sau a nu fiinta - Biblioteca Citatepedia

A fiinţa sau a nu fiinţa
În dimineaţa zilei următoare, lui Buzz îi reveniră în
minte spusele lui Bert despre perfecţiune. Partea veche
din el ar fi vrut să desfiinţeze toate acele afirmaţii ca fiind
pur şi simplu o absurditate, un nonsens. Cum să admiţi că
o grămadă enormă de albine moarte în urma confruntării
cu un urs este o ipostază a perfecţiunii? Cu toate acestea,
o parte nouă, care atunci se trezea la viaţă, simţea o vie
curiozitate în legătură cu această noţiune; în adâncul
inimii, simţea că ceea ce-i spusese Bert este adevărat.
Buzz îl găsi pe Bert încălzindu-se la soare pe un puf
de păpădie. „Spune-mi cum moartea a sute de albine care
au încercat să ţină piept unui urs este perfectă?”
„Nu, tu să-mi spui”, îi răspunse Bert, care simţea că
Buzz devenise leneş.
„Hmmm... Bine... presupun, înainte de toate, că nu
e nimic rău în faptul că lui Boris îi place mierea. Acest
lucru ni se pare rău numai nouă, pentru că, din întâmplare,
mierea pe care o vrea Boris este a noastră. Dar dacă mă
gândesc la toată suferinţa pe care i-am cauzat-o, se prea
poate ca, din punctul de vedere al lui Boris, cei răi să fim
noi, nu el.”
„Până aici e bine. Spune mai departe.”
„Mda... deşi aparent toate acele albine care au murit
şi-au jertfit viaţa pentru a-şi apăra stupul, mortea lor a
avut, după părerea mea, un alt scop, şi anume acela de a
deştepta în noi interesul pentru descoperirea alternativei
mai bune. Cu cât suntem mai inerţi, cu atât mai dure ne
71