John Penberthy – A fiinta sau a nu fiinta - Biblioteca Citatepedia

A fiinţa sau a nu fiinţa
mirea mai presus de înţelegerea obişnuită, dincolo de orice
cuvinte.”
„Împlinirea? Mulţumirea? Eu unul îmi doresc să fiu
fericit şi...”
„Niciodată trist”, îl întrerupse Bert.
„Da, şi ce-i rău în asta?”
„Înţeleg din cele ce spui că tu vrei suişul fără coborâş,
uşorul fără greu, recele fără fierbinte şi binele fără de rău?”
Buzz simţi că a fost prins descoperit. Mintea lui căuta
cu febrilitate un reper. Bert avea dreptate, erau multe de
asimilat. Amândouă albinele tăcură, privind gânditoare în
depărtări.
Bert rupse în cele din urmă tăcerea, încercând
să risipească starea de confuzie care simţea că pusese
stăpânire pe Buzz. „Nu vezi, Buzz, că totul este relativ?
Imediat ce defineşti o stare, tu creezi instantaneu opusul
ei. Cum poţi defini recele dacă nu cunoşti ce înseamnă
fierbinte? Cum poţi spune sus dacă nu te raportezi la jos?
Ce este fericirea în lipsa tristeţii?”
„Dar, Bert, tu pari să fii mai tot timpul fericit.”
„Buzz, starea pe care o numeşti astfel nu este atât
fericire cât pace lăuntrică. Pacea dinlăuntrul fiinţei vine din
acceptarea acestei văi aşa cum e. Orice stări de fericire voi fi
avut în viaţa mea au fost un efect secundar. Fericirea nu poate
constitui un scop în sine, ci ea trebuie să rezulte din ceva.”
PLEOSC! O picătură mare de ploaie lovi pământul
la numai un pas de cele două albine. Se uitară în sus şi
49