Formarea caracterului.pdf - Klesis

Ce metode mult folositoare a întrebuinţat apostolul Pavel spre a ajuta pe fraţii din Filipi, copiii
lui spirituali, să aibă un binecuvântat caracter creştin de o înaltă ţinută morală! Din verset se
constată că el a folosit educaţia, dăruirea, vorbirea şi forţa exemplului. Cei din Filipi nu erau
copii în formare, uşor de modelat, ci erau oameni maturi deprinşi la rele, cu multe obiceiuri şi
năravuri vătămătoare înrădăcinate în firea lor. Totuşi pe aceştia i-a ajutat să se iubească (cap.
1:9), să fie uniţi, o simţire şi un gând (2:2), să fie altruişti (2:4), să fie ascultători (2:14), „fără
vină în mijlocul unui neam ticălos şi stricat" unde ei străluceau ca nişte lumini în lume. Aş
vrea ca toţi părinţii să poată proceda la fel.
Lucruri ce trebuie evitate
1. Îndoiala
Ca să faci această lucrare binecuvântată de formare a caracterului, mai întâi se cere să crezi că
poţi face lucrul acesta. Orice îndoială trebuie înlăturată. Unii copii sunt răi, au un
temperament neastâmpărat, inflamabil; sunt împotrivitori, încăpăţânaţi şi ţi se pare că n-ai să
poţi face oameni din ei. La aceste porniri dinăuntrul lor, se mai adaugă influenţe rele din
afară, alţi copii răi, care sunt surse de iritare şi pilde rele pentru copiii tăi.
Belinschi a scris: „O educaţie înţeleaptă îl face pe cel rău din fire mai puţin rău sau chiar bun,
dezvoltă până la un anumit grad chiar şi cele mai limitate capacităţi şi, în măsura
posibilităţilor, umanizează şi firea cea mai mărginită".
Este bine să fii conştient de acestea şi totuşi să crezi că ceea ce tu pui în ei va aduce roadă.
Adu-ţi aminte că ceea ce a pus în Moise mama lui, deşi după aceea a crescut în belşug la
palatul lui Faraon şi a urmat cele mai înalte şcoli ale Egiptului, totuşi aceea a rămas. La fel,
într-o vreme de mare decădere spirituală în Israel, când oamenii trăiau fără grijă în Sion, se
desfătau, beau vin cu pahare lungi, se culcau pe paturi de fildeş, aiurau în sunetul alăutei, în
timp ce fraţii lor sufereau în frigurile foamei; când bărbaţii, ca nişte cai bine hrăniţi, nechezau
după nevasta aproapelui, când nici unuia nu-i plăcea dreptatea, când preoţii erau stricaţi,
lacomi de câştig mârşav, când toţi înşelau; într-o vreme când poporul din ţara lui Iuda era deja
sortit robiei (Amos 6:1-7), nişte părinţi anonimi (ai lui Daniel şi ai celorlalţi 3 tineri) au
modelat în copiii lor un caracter care a devenit cu atât mai sclipitor cu cât condiţiile de viaţă
au fost mai vitrege: răpiţi de la părinţi, duşi sute de kilometri pe jos ca prizonieri într-o ţară
străină, fără o supraveghere a părinţilor şi cu cele mai ispititoare momeli ale Babilonului, puşi
în şcoală şi trataţi cu cele mai bune mâncări şi băuturi, ei au ştiut şi au avut tăria de caracter să
renunţe şi să rămână tari în ceea ce au învăţat acasă. Falnica cetate a Babilonului cu ziduri
înalte şi cu 100 de porţi de aramă, cu o civilizaţie şi strălucire nemaivăzută de aceşti tineri, nu
i-a putut totuşi clinti din convingerile lor, nu le-a putut perverti caracterul. Dacă aceia au
putut, şi tu trebuie să crezi că poţi face din copiii tăi oameni de caracter, în ciuda stricăciunii
mari din lumea de azi.
Doamne, ridică şi azi asemenea părinţi, care să dea copiilor lor o astfel d« zestre pe care
nimeni, nici chiar Fiara apocaliptică să nu le-o poată lua!
2. Severitate mare
Această lucrare se face cu multă dragoste şi răbdare, nu cu ciomagul. Medicul chirurg când
face o operaţie, o face cu calm, cu atenţie şi cu multă gingăşie. Oare operaţia pe caracter nu
este mult mai importantă? Bătaia stârneşte împotrivire, deci dă rezultate contrare. Copilul