Formarea caracterului.pdf - Klesis

mâna copilului câte ceva să ducă unui nevoiaş sau unei bătrâne. Să-i cultive mila faţă de cei
infirmi. Generozitatea izvorăşte din dragoste şi milă faţă de alţii. Chiar dacă nu are mult să
dea, să dea însă cu dragoste. Toma de Kempis a spus în meditaţiile sale: ”Fără dragoste, nici o
faptă nu foloseşte la nimic, pe când ceea ce se face din dragoste, oricât de puţin şi neînsemnat
ar fi, se umple peste tot de roade. Dumnezeu judecă gândul cu care ai lucrat, mai mult decât
fapta ce ai săvârşit". Copilul trebuie învăţat să caute prilejuri de a-şi arăta generozitatea şi să o
facă cu bucurie. Biblia spune: „Pe cel ce dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu" (2 Corinteni
9:7).
20. Copilul rău 20. Copilul bun
- Este o însuşire care se manifestă în tot
comportamentul lui: ţipă, rupe, zgârie, varsă,
murdăreşte, aruncă biberonul
- Nu ascultă, este rebel, se impune
- Provoacă nopţi de veghe părinţilor
- Îşi enervează părinţii
- Cauzează pagube şi altora
- Se gândeşte numai la rele
- Deprinde şi pe alţii la rele
- Este pedepsit adesea de
- Este sancţionat la şcoală
- Ajunge arestat de poliţie
- Este blestemat de alţii
- Este pricină de durere pentru părinţi
- Va ajunge în osânda veşnică
- Se observă de mic: îl poţi linişti uşor; când
este curat nu ţipă, nu rupe, nu aruncă
- Ascultă, se joacă singur
- Doarme liniştit
- Îşi bucură părinţii
- Cauzează aprecieri
- Se gândeşte ce bine să facă
- Dă exemplu de ceva bun
- N-are motiv de pedeapsă
- Este premiat la şcoală
- Nu intră în conflict cu autorităţile
- Este lăudat de alţii
- Este o pricină de bucurie şi mulţumire
sufletească
- Va primi răsplata veşnică
Copilul rău are în temperamentul lui o mare doză de mânie şi dor de răzbunare. El, în mod
conştient, a colectat de la amândoi părinţii toată răutatea în firea lui, poate într-o formă
amplificată. Acum este rândul părinţilor ca, în mod conştient şi sistematic, să-l scape de
răutate. Nu este uşor, dar este posibil. Aceasta cere o muncă încordată, multă răbdare, multă
rugăciune, o necontenită combatere a răutăţii şi o dezvoltare a bunătăţii. Răutatea nu se scoate
prin răutate, ci printr-o deosebită dragoste. Dragostea este atotbiruitoare.
Copilul trebuie ajutat să-şi vadă răutatea lui, să dorească schimbarea şi să se predea Domnului
pentru aceasta. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Prin lucrarea Duhului Sfânt, din copilul
cel mai rău, poate deveni copilul cel mai bun. Aceasta este lucrarea harului lui Dumnezeu.
Despre John Bunyan se spune că a fost „căpetenia derbedeilor din tot ţinutul", dar el, un
păcătos mare, a primit un har mare, „har din belşug" cum afirmă el însuşi. Şi după mai bine de
300 de ani, lucrările lui continuă să fie o mare binecuvântare. Deci părinţii să nu descurajeze,
ci să-şi îndeplinească răspunderea pe care o au şi durerea lor va fi preschimbată în bucurie.
Preaiubiţi părinţi şi tineri, am căutat să vă ajut în munca de corectare a însuşirilor înnăscute
spre a putea, forma un caracter bun copilului vostru. Pe cât mi-a stat în putinţă, am încercat să
expun aceste însuşiri în detaliu şi în contrast, ca să le puteţi identifica mai uşor. Mă iertaţi că
nu am reuşit în totul. Unele amănunte le mai puteţi adăuga şi voi. Important este să treceţi la
lucru.
Poate unii tineri, datorită faptului că au suferit umiliri sau falimente din pricina anumitor
însuşiri pe care nu le-au corectat, sunt convinşi că trebuie să treacă la acţiune. Tot aşa, unii aii
observat poate la prieteni un temperament încântător, adorabil, atractiv, şi au fost îmboldiţi să