Formarea caracterului.pdf - Klesis

învăţarea alfabetului, a scrisului, dă lumină copilului să poata pătrunde la bogăţia cărţilor, la
comorile bibliotecilor. Un analfabet care are o carte în faţa sa este ca un orb: nu are lumina să
înţeleagă ce este scris în ea. Învăţarea unei limbi străine te ajută să-i înţelegi pe cei ce vorbesc
acea limbă, învăţătura Bibliei îţi dă lumină cu privire la Dumnezeu, suflet, mântuire, la trăirea
cu folos în viaţa aceasta şi la fericire în viaţa veşnică.
Solomon cel înţelept a scris: „Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată şi luaţi aminte ca să
pricepeţi; căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea. Căci când eram încă fiu la
tatăl meu, şi fiu gingaş şi singur la mama mea, el mă învăţa atunci şi-mi zicea: «Păstrează bine
în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele şi vei trăi. Dobândeşte înţelepciune,
dobândeşte pricepere; nu uita cuvintele gurii mele şi nu te abate de la ele. N-o părăsi şi ea te
va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti»" (Proverbe 4:1-6).
O minte luminată, dezvoltată, este mai de preţ decât aurul. În Proverbe 16:16, Solomon
precizează adevărul acesta în cuvintele: „Cu cât mai mult face câştigarea înţelepciunii decât a
aurului! Cu cât este mai de dorit. câştigarea priceperii decât a argintului!" Aurul sau argintul
este o bogăţie în afară care poate fi furată sau pierdută; înţelepciunea, priceperea sunt bogăţii
mult mai scumpe şi sunt înăuntru, pe care le porţi cu tine pretutindeni, chiar şi la închisoare.
Înţelepciunea poate câştiga aur, dar aurul nu poate da înţelepciune. De aceea părinţii trebuie
să-şi facă timp şi să dea învăţătură copilului spre a deveni înţelept şi priceput, iar copilul
trebuie să primească învăţătura părinţilor, căci ei doresc binele şi fericirea lui.
Mintea copilului se va dezvolta într-o mare măsură conform cu învăţătura care i se dă prin viu
grai şi cu atmosfera de gingăşie sau brutalitate, de acceptare sau împotrivire, de închinăciune
său blesteme în care va creşte.
O fetiţă de 4 ani a consimţit să doarmă la o altă familie. Seara, când i s-a făcut patul să se
culce, ea a îngenuncheat lângă pat, ca acasă, aşa cum a fost învăţată de mama ei, dar ea a uitat
cum să se roage. A aşteptat puţin, dar nici prietena părinţilor ei n-a putut s-o ajute să se roage,
în sfârşit, fetiţa a zis: „Doamne, Te rog, iartă-mă că nu-mi aduc aminte de rugăciunile mele şi
sunt aici cu această tanti care nu ştie nici ea să se roage. Amin". O altă fetiţă se ruga:
„Doamne, fă-i pe toţi oamenii buni, iar pe cei buni, fă-i mai buni!"
Mediul în care se dezvoltă mintea copilului are o mare influenţă asupra vieţii lui de mai târziu.
Judecătorul Sam David Tatum de la Judecătoria Juvenilă din Nashville, Tennessee a dat odată
următorul raport: „Din 4.800 de cazuri de copii aduşi la judecată, numai 29 au luat parte la
Şcoala Duminicală. Dar nu am avut nici un caz unde părinţii, tata sau mama să fi frecventat
Şcoala Duminicală sau Biserica". Aceasta arată marele impact pe care-l are Biblia asupra
copiilor.
Şi încă un caz. Un judecător din Canada a întrebat pe un băiat de 17 ani, care săvârşise o
crimă şi urma să fie condamnat la moarte, dacă are ceva de spus. Tânărul a zis „Da, domnule
judecător, am ceva. Sunt eu singur vinovat de crima pe care am comis-o? Tatăl meu mi-a pus
în mână prima sticlă de lichior. Părinţii m-au învăţat că religia nu are nici o valoare. Nu am
văzut nici o Bilbie în casa noastră şi nu am văzut, nici auzit pe părinţii mei să se roage
vreodată. O, Dumnezeu să aibă milă de sufletul meu şi de sufletul lor!"
Dezvoltarea minţii se face într-o mare măsură şi prin exerciţiul şi lărgirea memoriei. Părinţii
au menirea să contribuie, şi în această privinţă, învăţându-i încă de la vârsta de 3 ani să spună
pe dinafară texte biblice şi mici poezioare. În Biserica noastră din Sacramento, fetiţa Cristina