Formarea caracterului.pdf - Klesis

ai Evangheliei, cei mai înflăcăraţi misionari, care nu dau înapoi în faţa greutăţilor şi sunt
candidaţii de mâine, falanga purtătorilor de cruci, care vor merge cu capul sus la martiraj
pentru preaiubitul lor Mântuitor. Natural, tu trebuie să începi să înveţi lecţia dependenţei de
Domnul, ca să ajungi să spui: „Facă-se nu voia mea, ci voia Ta!" Voia mea ar fi fost faliment,
dezastru; voia Lui este fericirea, glorificarea mea. Eu am renunţat la voia mea lânga o veche
laviţă în casa părintească şi am acceptat voia Lui; m-am lăsat înduplecat sub binecuvântata
autoritate a Marelui Stăpân şi Dumezeu binecuvântat în veci. Fă şi tu aceasta. Şi atunci vei
putea să guşti fericirea bogăţiilor harului Său la care eşti chemat să fii părtaş.
O mamă cam descurajată şi amărâtă a zis într-o zi fiului său: „Charles, tatăl tău şi eu te-am
învăţat calea dreaptă, te-am învăţat Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi ţi-am dat un exemplu bun
prin traiul nostru. Dacă tu nu vei trai o viaţă curată, noi va trebui în faţa lui Dumnezeu în Ziua
Judecăţii să fim martori împotriva ta". Nu după multă vreme, acel fiu s-a predat Domnului şi a
devenit unul din cei mai mari predicatori ai lumii. El a fost Charles Haddon Spurgeon.
Rugăciune:
Doamne, Dumnezeule Atotputernic, mă umilesc aici înaintea Ta, căci sunt vinovat de
împotrivire faţă de autoritatea Ta şi faţă de autoritatea părinţilor mei. Tu puteai să mă striveşti
într-o clipă, ca pe o furnică, dar n-ai făcut aceasta, ci, fiindcă m-ai iubit, ai avut atâta răbdare
cu mine, ai căutat în atâtea rânduri să mă faci să-mi dau seama că starea mea de neînduplecate
nu este bună, că este otrava Diavolului injectată în sângele meu, în mintea mea, şi eu nu am
vrut să cedez: mi-am pus voia mea împotriva voii Tale şi împotriva voii părinţilor mei. Iartămă
pentru păcatul acesta! Îţi mulţumesc că nu m-ai pedepsit, ci m-ai iubit şi ai vrut
înduplecarea mea. Îngenuncheat aici, îmi recunosc toată vina mea, mă pocăiesc, îmi pare rău
de răzvrătirea mea. Prin sfântul sânge al lui Cristos Domnul, spală tot trecutul meu şi prin
Sfântul Duh schimbă cu totul viaţa mea! Mă supun Ţie! Vreau de azi sa fiu copilul Tău, în
toate surms şi ascultător. Ajută-mă, Te rog! Amin.
Dezvoltarea minţii
„Învaţă-mă ca să am înţelegere şi pricepere"
(Psalmul 119: 66)
Psalmistul îi cerea Domnului în rugăciune să-l înveţe ca să aibă înţelegere şi pricepere. Este o
rugăciune pe care o poate face orice părinte şi orice tânăr în legătură cu dezvoltarea minţii.
Înţelegerea este facultatea de a găsi o idee, de a prinde sensul unui cuvânt, al unui lucru, al
unui fenomen, de a vedea cauza şi efectul, scopul şi consecinţele lui. Priceperea este
capacitatea de a pătrunde cu mintea, de a distinge lucrurile, de a deosebi valorile, de a găsi
soluţii la probleme. Dezvoltarea minţii este un fel de pregătire a terenului pentru însămânţare.
Părinţii poartă răspunderea şi pentru dezvoltarea minţii.
Copilul are înţelegerea şi priceperea ca potenţial, dar nu ca realizare. Aceasta se petrece pe
măsura creşterii şi dezvoltării fizice prin observare şi învăţătură. Există o foarte strânsă
corelaţie între dezvoltarea mintală şi formarea caracterului. Este bine ca părinţii să cunoască
acest lucru şi să folosească din plin posibilităţile de pricepere ale copilului, spre a-l forma să
devină o valoare pentru societatea în care va trăi. După cum i se dă copilului hrana potrivit cu
vârsta sa, tot aşa părinţii au răspunderea să lucreze la dezvoltarea caracterului său pe măsura
înţelegerii sale.
Educatorii au constatat mai multe stagii de dezvoltare mintală la copii. Cunoscând aceste