Formarea caracterului.pdf - Klesis

oameni ar trebui să ne purtăm cum se poartă albinele faţă de trântori: îi scot afară din stupul
lor ... Fără îndoială că haimanalele, care stau cu mâinile în sân şi cu nasul în băutură şi trag
nădejde să propăşească, sunt nişte neştiutori, foarte neştiutori".
Copilul trebuie convins să combată el însuşi această însuşire rea a firii, care nu este după voia
lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu de asemenea
lucrez" (Ioan 5:17). Biblia spune că „cine nu vrea să lucreze, aici să nu mănânce" (2
Tesaloniceni 3:10). Ajutaţi pe copilul leneş să devină mai sprinten, să se mişte mai rapid, să
înveţe şi să muncească nu de silă, ci cu bucurie.
3. Cel nervos 3. Cel calm
- Este iritabil, mereu în tensiune
- Este inflamabil, exploziv
- Ca şi copil, trânteşte pe altul
- Se trânteşte el de pământ
- Nu cugetă, este pradă nervilor
- Reacţionează, face scandal
- Terorizează soţia şi copiii
- În societate, tulbură atmosfera
- Răneşte rău cu limba
- Cu nervii îşi pierde prietenii
- Cu ieşirile lui îşi pierde serviciul
- Se face de râs în societate
- Nu este bun tovarăş în echipă
- Este evitat de cei ce-l cunosc
- Îşi produce ulcer la stomac
- Poate deveni criminal la furie
- Îşi pierde şi trupul şi sufletul
- Este iritabil, dar se stăpâneşte
- Îşi menţine sângele rece
- Este grijuliu să nu supere
- Nu se dă în spectacol
- Este atent, cântăreşte totul
- Este calm, potoleşte cearta
- Face pace în cămin
- Creează atmosferă bună
- Pansează, vindecă rănile
- Calmul lui câştigă prieteni
- Este menţinut în serviciu
- Este stimat în societate
- Este un om cu influenţă în echipă
- Este căutat de toţi
- Are o linişte sănătoasă
- Poate fi făcător de pace
- Are viaţă şi aici şi în cer.
Copilul nervos poate şi trebuie să devină calm, dar are nevoie de ajutorul părinţilor. Mulţi îl
confundă pe cel calm cu cel liniştit, dar între ei există o diferenţă de fond. Cel liniştit este aşa
din fire, pe când cel calm are fire nervoasă, dar a învăţat să o ţină în frâu. Cel liniştit este ca
unul fără dureri, iar cel calm este ca cel ce are dureri, dar ia un medicament calmant şi nu mai
simte durerea. Ea este acolo, dar el nu o mai simte. Cel calm are nervi agitaţi, dar prin calm
împiedică manifestarea lor. Biblia spune: „Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar
cine se aprinde iute face multe prostii... Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz
şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi... Un înfuriat face
multe păcate" (Proverbe 14:29; 16:32; 29:22). Unii îşi scuză anumite ieşiri, motivând ca au un
temperament exploziv. Dar aceasta nu este scuză, ci acuză. Ei n-au căutat niciodată să-şi
corecteze temperamentul lor. Cineva care mereu se înfuria şi producea certuri a fost vizitat de
păstorul Bisericii, care l-a găsit că făcea un gard nou de scânduri. Păstorul a căutat să-i arate
că certurile sunt un lucru foarte rău, lucru pe care el l-a recunoscut; dar a zis că nu poate altfel,
fiindcă aşa este el nervos din fire. El se mângâia pe sine că imediat îşi cere iertare şi repară
vina. În timp ce discutau, a venit afară un copil de vreo 4 ani pe care păstorul îl rugă să
meargă la mămica şi să-i aducă un ou. După câteva momente, copilul aduse oul cerut.
Păstorul îl luă, apoi aruncă cu el în gardul nou şi făcu o pată mare. „Vezi, cam aşa faci
dumneata: împroşti, murdăreşti pe alţii". Omul, surprins de acest gest, dădu din cap afirmativ.
„Acum adu o găleată cu apă şi spală murdăria", îi zise păstorul. Omul merse şi aduse apă cu
care spălă pata. „Ei, ce zici? Cam aşa faci la mânie: murdăreşti şi speli!". „Da, frate, aşa
fac”.”Dar n-am terminat, apucă-te acum şi fă oul la loc!" „Aceasta nu mai pot face", zise el