Formarea caracterului.pdf - Klesis

statului Virginia ca şef al poliţiei acelui stat, şi-a stabilit câteva reguli de viaţă:
1. să ader în mod absolut la adevăr;
2. să practic, în toate lucrurile, cinstea;
3. să-mi fac datoria pe deplin;
4. să depun toate eforturile spre a menţine curtoazia;
5. mai presus de toate, să tratez totul în mod just.
Trăind aşa, nu este de mirare că a ajuns general şi preşedinte al Statelor Unite.
Este bine ca copilul să promită părinţilor anumite lucruri şi să se ţină de promisiune. Istoria
spune că, în primul război mondial, soldaţii români la Mărăşti au trasat un cerc în jurul
poziţiei lor şi au zis: „Aici murim sau învingem!" Luptele au fost cumplite, dar nu au cedat
poziţia şi au ieşit biruitori. Astfel de limite trebuie să se înrădăcineze adânc în caracter. Când
copilul face asemenea promisiuni pentru viaţă, este bine să îngenunchezi cu el şi să
făgăduiască înaintea lui Dumnezeu, apoi să vă rugaţi să fie ajutat în împlinirea promisiunii, să
nu-şi calce niciodată cuvântul dat. Aceasta are mare importanţă. Este un moment solemn care
se înregistrează bine în memorie. De multe ori, noi cântăm o cântare fără să ne gândim că ea
se potriveşte şi în relaţiile noastre cu copiii noştri:
„Cu bucurie vor secera aceia
Cei ce cu lacrimi depun sămânţa lor,
Numai dacă de la Domnul au sămânţa.
Căci de snopi numa-atunci bucura-se-vor".
Şi acum un cuvânt, atât pentru părinţi, cât şi pentru copii şi o mărturisire personală.
Dumnezeu însuşi, pentru unii dintre noi, foloseşte metoda aceasta a înduplecării. Proorocul
Ieremia a scris: „M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât
mine şi m-ai biruit" (Ieremia 20:7). Vă aduceţi aminte că aceeaşi metodă a folosit-o Domnul
cu proorocul Iona? El n-a vrut să asculte, şi, în loc să plece spre răsărit, el a luat-o spre apus;
în loc să meargă liniştit pe uscat, el a plătit pentru o croazieră pe mare, dar, vai, ce a păţit!
Când Domnul i-a vorbit a doua oară să meargă la Ninive, Iona s-a sculat şi a plecat imediat.
De ce? Fiindcă Domnul l-a tratat cu dragoste, l-a înduplecat, i-a salvat viaţa. Ferice de cei ce
se lasă înduplecaţi! Apostolul Pavel pe drumul Damascului nu a fost forţat să devină urmaş al
lui Cristos Domnul, ci înduplecat. El prigonea pe Domnul Isus şi trântitura de pe cal putea fi
mortală, dar nu a murit; putea să rămână orb pe toată viaţa, dacă ar fi dat cu piciorul înapoi în
ţepuş, dar s-a lăsat înduplecat şi a devenit în totul ascultător de Domnul până la moartea de
martir.
Şi eu am trecut prin şcoala înduplecării. Încă de tinerel Domnul m-a învăţat că eu nu pot
nimic, dar că El poate totul. Eu eram sensibil, firav, dar El m-a condus printr-o seamă de
experienţe să învăţ să nu atârn de oameni, ci în totul totului tot numai de El (Deuteronom
18:13). După opt ani de păstorire la biserica Arad-Pârneava, El m-a mutat la Timişoara. Nu aş
fi vrut, căci cunoşteam unele persoane, dar m-am lăsat înduplecat şi am plecat. Împuternicitul
cultelor pe regiune, Popescu Sever, a pus pe cererea mea aviz negativ. Pe de altă parte,
Timişoara era oraş închis. Vreo lună am făcut naveta, dar într-o zi am încărcat camionul cu
mobila şi am plecat la Timişoara, fără să ştiu unde descarc. Am oprit camionul în Piaţa Unirii
şi m-am dus la fr. Daniel Bogdan şi Sima Lupescu; ambii lucrau la IGOT şi le-am spus că am
sosit cu mobila, şi i-am întrebat unde pot s-o descarc. Ei s-au uitat unul la altul şi au strâns din
umeri. Dar în acea vreme critică, Domnul ne-a dat o locuinţă în plin centrul oraşului. Este