Formarea caracterului.pdf - Klesis

nici chiar atunci când ai dreptate. Dale Carnegie dă un caz grăitor în privinţa aceasta. El
vorbeşte despre un artist-desenator ce primise şi realizase un desen reclamă la un ziar. După
ce l-a predat, a fost chemat urgent la biroul directorului de ziar, care a început să strige la el că
desenul nu este bun. El ştia că respectivul este chiţibuşar şi, în loc să riposteze şi să-i
argumenteze că desenul este bun, lucru care l-ar fi înfuriat şi mai rău, el zise: „Da, aveţi
dreptate, eu sunt greşit şi nu am absolut nici o scuză. Fac desene pentru dvs. de atâta timp şi
trebuia să-l lucrez mai bine. Mi-e ruşine de mine!" Îndată directorul s-a calmat şi a zis: „Da,
aşa este, dar nu-i o greşeală serioasă” Iar când desenatorul ceru să refacă tot desenul,
respectivul nu fu de acord; din contră începu să-i laude lucrul făcut. Dacă el nu ar fi cedat,
şeful i-ar fi aruncat desenul şi ar fi pierdut sursa de venit. Acum stai şi cugetă: dacă alţii
pentru bani sunt gata să cedeze, oare nu ar trebui ca, cu mult mai mult, copiii să cedeze în faţa
părinţilor din dragoste? Chiar dacă ţi se pare că tu ai dreptate, nu consideri că este mai bine să
cedezi în faţa tatălui sau a mamei? Nu fi neînduplecat. În mai multe rânduri, părinţii ţi-au spus
că ar fi bine să mergi la frizer să te tunzi, dar tu, de ciudă, îţi laşi părul să crească în voie şi el
îţi este cu totul răvăşit. La fel orice observaţie îţi fac părinţii cu privire la îmbrăcăminte, pe
tine te scoate din sărite, trânteşti uşile şi pleci bombănind. Dacă părinţii ar fi ştiut cum trebuie
să se poarte cu tine, ţi-ar fi spus să-ţi laşi părul mare, căci atunci tu, cu spiritul tău de
împotrivire, te-ai fi dus imediat să te tunzi. Felul cum tu răspunzi la cerinţele părinţilor
trădează starea ta lăuntrică starea ta de neascultare. Tu ştii să vorbeşti frumos, dar răspunsurile
tale din ultima vreme arată că tu nu mai vrei să asculţi, nu mai vrei să fii controlat. Acestea
sunt manifestări ale neînduplecării. Temperamentul tău nu e gata să se supună, să asculte
făcând ce ţi s-a spus, ci faci tocmai invers.
2. Un alt simptom e lipsa de respect faţă de părinţi. Ridicarea tonului, bombăneala,
gesticularea, cuvintele pe care le rosteşti, trântirea uşilor, toate arată că tu nu mai vrei să
recunoşti autoritatea părinţilor tăi, că tu nu mai vrei să te îndupleci şi să le dai cuvenita
ascultare. Respectul îl datorează orice tânăr cu caracter chiar şi unui străin care este mai în
vârstă decât el, cu atât mai mult părinţilor. Spiritul de împotrivire care a pus stăpânire pe tine
te face să fii obraznic, să-i sfidezi pe părinţii tăi, să te cerţi, să produci scandal. Din cauza
lipsei de respect în familie, înveninarea relaţiilor creşte tot mai mult.
3. Alt simptom este ruperea relaţiilor cu părinţii. Nu mai vorbeşti cu ei, pleci de acasă fără să
le spui unde mergi sau când vii, iar când te reîntorci, intri fără să-i saluţi; întârzii intenţionat
ca să nu mai stai cu ei la masă. Eşti un străin, mai străin ca orice alt străin în casa părinţilor
tăi, căci nu mai împărtăşeşti nimic. Te simţi mai bine oriunde altundeva decât acasă.
Amărăciunea dinăuntru te face să te gândeşti cu groază că seara trebuie să vii acasă să
mănânci şi să te culci. Şi neînduplecarea te coboară, din treaptă în treaptă, tot mai jos.
4. Un simptom mai grav este răzvrătirea faţă de Dumnezeu. Spiritul de rebeliune nu vine din
Duhul Domnului, ci e de la Diavolul; el nu vine din dragoste, ci din ura înmagazinată de mult
timp în gândirea ta. Te întrebi în ce se vede răzvrătirea ta faţă de Domnul? Iată cum: tu nu mai
vrei să te rogi, nu mai citeşti Biblia şi nu mai vrei să mergi la biserică. La început, motivezi că
nu te simţi bine, că ai de făcut multe lecţii, că trebuie neapărat să mergi undeva, iar după un
timp spui clar că tu nu mai vrei să mergi la biserică. Acestea arată ura ta ascunsă faţă de
Dumnezeu. El este Autoritatea Supremă, şi tu nu vrei să accepţi nici o autoritate peste tine.
Conştiinţa ta este împovărată de neascultări, de minciuni şi neînduplecarea ta se manifestă şi
în relaţia cu Dumnezeu. În loc să te apropii de El şi să-I ceri iertare, tu fugi de El. Prin
proorocul Ieremia, Dumnezeu a zis: „Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te
loveşti cu necredincioşia ta, şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul,
Dumnezeul tău, şi să n-ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor" (Ieremia