Formarea caracterului.pdf - Klesis

Copiii sunt influenţaţi puternic nu de vorbe, ci de exemplul pe care tu îl dai, de ceea ce tu faci.
Nu cere copilului să facă ceea ce tu nu faci şi nu-i spune să nu facă ceea ce tu faci. În zadar îl
înveţi să nu mintă, când el ajunge să constate că tu minţi; dacă te întreabă cineva la telefon de
soţul tău şi tu nu-i spui că doarme, ci spui că nu este acasă, şi fără să-ţi dai seama, când soţul
se scoală şi îi spui că l-a căutat cutare, dar că tu i-ai spus că nu este acasă, copilul aude şi
constată minciuna. Aşa va minţi şi el.
Cineva s-a gândit să pună adevărul acesta într-o formă mai izbitoare într-o fabulă cu racul şi
puiul său. Tata-rac a fost nemulţumit că puiul mergea de-a-ndărătelea şi i-a cerut să nu mai
meargă aşa, ci să înoate şi el înaintând, ca toate celelalte vieţuitoare acvatice. Atunci puiul i-a
cerut să-i arate cum anume, iar când tata-rac a pornit să-i arate, mergea de-a-ndărătelea.
Văzându-l, puiul îi zise că exact aşa merge şi el. Ţine minte: copiii calcă nu pe vorbele tale, ci
pe urmele tale. Vechea zicală din bătrâni are mult adevăr: „Ori te poartă, cum ţi-e vorba, ori
vorbeşte cum ţi-e portul". Să nu fie dizonanţă între vorbire şi trăire; evită aceasta, căci copiii
foarte rapid observă.
Cu acestea în minte să trecem la ceea ce am scris în titlu:
O înţeleaptă folosire a metodelor de formare a caracterului
Este o muncă foarte grea şi de lungă durată, dar ai răspundere să o faci. Experienţa a mii şi
milioane de persoane, în nenumărate generaţii, de-a lungul a mii de ani, a descoperit anumite
metode bune, folositoare în a modela şi a dăltui adevărate capodopere în copii. Iată câteva din
aceste metode:
1. Motivarea
Aici este vorba de pregătirea copilului să te asculte. După cum pentru orice construcţie întâi
se face pregătirea terenului şi se sapă fundaţia, tot aşa este şi cu edificiul măreţ al caracterului
copilului tău. Nu-i necesar să-i spui copilului că vrei să-i dezvolţi caracterul, căci el nu va
înţelege ce îi spui, dar trebuie să stabileşti în chip tainic o bună relaţie a dragostei. El să ştie că
tu îi vrei numai binele. Datorită acestei afecţiuni a dragostei, care este foarte dezvoltată la
copii, el se va lăsa modelat de tine. Pe baza acestei dragoste, se va crea în el convingerea
fermă că tu în toate îi vrei numai binele, nicidecum răul. Dragostea este cheia la inima
copilului să te asculte. Am văzut copii care nu vor să ia medicamente, dar mama începe să
plângă şi să-l roage cu lacrimi; atunci el deschide guriţa şi ia medicamentul, deşi se scutură de
el. Dragostea îl biruie.
Când copilul este mai mărişor, îi spui că aşa este bine, aşa este frumos, aşa vrea Dumnezeu, că
este spre binele lui să facă sau să nu facă un lucru. Sădirea trăsăturilor bune în caracterul lui şi
smulgerea buruienilor, a trăsăturilor rele pe care voi, părinţii, le-aţi dat ca moştenire, să devină
o plăcere pentru el, un fel de distracţie. Cele rele sunt ca spinul ce a intrat în picior: îl doare,
dar trebuie scos şi atunci se simte uşurat. El ştie că tu îl iubeşti şi că îi vrei binele, de aceea se
lasă în mâna ta.
Pe vremea când eram copil, nu erau dentişti la sat, ci bărbierul satului făcea pe dentistul; el
avea o pereche de cleşti şi scotea dintele sau măseaua care te durea. Nici vorbă de injecţie
pentru anestezie. Când a început să mi se mişte un dinte şi să mă doară, nu am vrut să merg la
bărbier, dar cineva m-a învăţat să leg bine dintele cu o aţă tare, cele două capete de aţă să fie
mai lungi şi să dau cuiva să mi-l scoată sau să deschid uşa, să leg cele două capete de clanţa